În aceste formule, precum și în cele ce vor urma, notăm, pentru prescurtare, cu sum, însemnarea sum_(i=1)^(n),n fiind un număr natural dat.
2. Se cunosc mai multe demonstrații ale inegalității (1). Una din aceste demonstrații se bazează pe observația că forma pătratică sum(a_(i)x-b_(i)y)^(2) este nenegativă și, în general, definită. Se deduce că în (1) egalitatea are loc dacă și numai dacă şirurile (2) sînt proportionale. Două șiruri, cu același număr de termeni, cum sînt de exemplu, șirurile (2) (respectiv șirurile (4)), se zic proportionale (sau liniar dependente), dacă există două numere lambda,mu, nu ambele nule, astfel ca să avem lambdaa_(i)=mub_(i),i=1,2,dots,n (respectiv i=0,1,dots,n ).
I. Aczél dă o demonstrație analoagă pentru inegalitatea (3), observînd că forma pătratică
este indefinită şi deduce că în (3) egalitatea are loc dacă și numai dacă șirurile (4) sînt proporționale.
Dacă n > 1, concluzia relativă la cazul egalitătii în formula (3) este valabilă numai sub ipoteza (5). Dacă a_(0)^(2)=suma_(i)^(2) (sau b_(0)^(2)=sumb_(i)^(2) ), inegalitatea (3) are loc (evident), dar pentru egalitate nu este atunci necesar ca șirurile (4) să fie proporționale. Pentru a vedea acest lucru, este suficient a lua, de exemplu, pentru șirurile (4) șirurile (n=2)5,3,4;8,4,7.
3. O a doua demonstrație, foarte simplă, a inegalității (1) se bazează pe egalitatea
de unde, ţinînd seamă de condiţia (5) și de inegalitatea (1), rezultă că avem (3). Pentru ca în (3) să aibă loc egalitatea, este necesar și suficient ca să avem egalitate în (1) și ca b_(0)suma_(i)^(2)=a_(0)suma_(i)b_(i). Din proportionalitatea șirurilor (2) se deduce atunci imediat proportionalitatea șirurilor (4).
4. Se știe că inegalitatea (1) se generalizează prin inegalitatea lui Hölder
care este echivalentă cu inegalitatea (6).
Condiția de egalitate rezultă din condiția de egalitate a relației (8).
In demonstrația precedentă am presupus că numerele a_(1),a_(2),dots,a_(n), pe de o parte și numerele b_(1),b_(2),dots,b_(n), pe de altă parte, nu sînt toate nule. Se vede că rezultatele precedente sînt valabile și dacă a_(1)=a_(2)=dots=a_(n)=0 sau dacă b_(1)=b_(2)=dots=b_(n)=0. Pentru cazul egalității, ne bazăm pe faptul că orice șir este proporțional cu şirul care are toți termenii egali cu 0 .
Notă. Inegalitatea (8) se poate demonstra în multe feluri. De exemplu, ea se deduce ușor dacă observăm că, presupunînd eta dat, funcţia de xi,(r xi+s eta)/(r+s)-xi^((r)/(r+s))eta^((s)/(r+s)) a cărei derivată este egală cu (r)/(r+s)[1-((eta )/(xi))^((s)/(r+s))], îşi atinge minimul său absolut pentru și numai pentru xi=eta.
5. Avem inegalitatea
care este verificată dacă p,q( > 1) sînt două numere conjugate și a_(i),b_(i) >= 0,i=1,2,dots,n,a_(0)^(p) > suma_(i)^(p),b_(0)^(q) > sumb_(i)^(q), egalitatea în (10) avînd loc dacă și numai dacă șirurile
sînt proportionale.
Pentru a demonstra inegalitatea (10), vom arăta întîi că este destul să ne ocupăm de cazul n=1. Intr-adevăr, fie n >= 1 și să punem A=(suma_(i)^(p))^((1)/(p)),B=(sumb_(i)^(q))^((1)/(q)). Atunci a_(0) > A >= 0,b_(0) > B >= 0 și pe baza inegalității lui Hölder,
{:(12)suma_(i)b_(i) <= AB:}
Presupunînd că inegalitatea (10) este adevărată pentru n=1, putem scrie
Din (12), (13) rezultă imediat inegalitatea (10) (pentru n oarecare). Rămîne să demonstrăm inegalitatea (13) unde a_(0),b_(0),A,B sînt numere reale astfel ca a_(0) > A >= 0,b_(0) > B >= 0.
Pe baza inegalitătii (6) (unde n=2,a_(1)=A,a_(2)=(a_(0)^(p)-A^(p))^((1)/(p)), b_(0)=B,b_(1)=(b_(0)^(q)-B^(q))^((1)/(q))), avem
care este echivalentă cu inegalitatea (13).
Pentru ca în (10) să avem egalitate, este necesar și suficient ca să avem egalitatea în (12) şi în (13). Se găseste imediat proportionalitatea șirurilor (11) ca o condiție necesară și suficientă pentru această egalitate.
6. Inegalitatea lui Minkowski
(15)
care este verificată pentru a_(i),b_(i) >= 0,i=1,2,dots,n,p > 1, rezulťą imediat din inegalitatea (6). Este suficient să adunăm membru cu membru inegalitățile
unde (1)/(p)+(1)/(q)=1 şi obţinem o inegalitate echivalentă cu (15).
Pentru ca să avem egalitatea în (15) este necesar și suficient ca să avem egalitatea în ambele formule (16). Pentru prima egalitate, este necesar şi suficient ca şirurile
și prin urmare şirurile
să fie proporționale.
Se deduce că o condiție necesară și suficientă ca în (15) să avem egalitatea este ca șirurile (2) (cu termenii nenegativi) să fie proporționale.
Ne-am bazat aici pe următoarele fapte: 1^(@) coeficienții de proporţionalitate (vezi nr. 2) se pot alege nenegativi dacă a_(i),b_(i) >= 0,2^(@) șirul cu termenii toți nuli este proportional cu orice șir (observatie deja făcută), 3^(@) proporționalitatea este tranzitivă pentru șirurile care nu au toţi termenii nuli.
7. Inegalitatea lui R. Bellmann [2]
care este verificată pentru a_(i),b_(i) >= 0,i=0,1,dots,n,p > 1,a_(0)^(p) > suma_(i)^(p), b_(0)^(p) > sumb_(i)^(p), se deduce din (15) exact cum se deduce inegalitatea (10) din (6).
Punem A=(suma_(i)^(p))^((1)/(p)),B=(sumb_(i)^(p))^((1)/(p)). Atunci a_(0)^(p) > A^(p),b_(0)^(p) > B^(p) şi pe baza inegalității lui Minkowski, avem
{:(18)[Sigma(a_(i)+b_(i))^(p)]^((1)/(p)) <= A+B:}
Presupunînd că inegalitatea (17) este adevărată pentru n=1, avem
Din (18), (19) rezultă (17), pentru n oarecare. În ce privește inegalitatea (19) pentru a_(0) > A >= 0,b_(0) > B >= 0, ea este echivalentă cu inegalitatea lui Minkowski
care este verificată dacă şirurile (2) sînt monotone de acelaşi sens, a fost generalizată în multe feluri. Astfel M. Biernacki [3] pune în loc de sumele suma_(i),sumb_(i),suma_(i)b_(i) respectiv sumele sumepsi_(i)a_(i),sumepsi_(i)b_(i), sum_(i)epsi_(i)a_(i)b_(i), unde termenii șirului
{:(21)epsi_(1)","epsi_(2)","dots","epsi_(n):}
sînt alternativ egali cu 1 şi -1 . Prin această înlocuire, inegalitatea (20) rămîne verificată dacă șirurile (2) sînt necrescătoare cu termeni nenegativi. Inegalitatea (20) rămîne adevărată, în aceleaşi condițiuni și dacă epsi_(i) sînt egali cu 1 sau -1, astfel ca în șirul (21) fiecare grup (complet) de termeni consecutivi egali cu - 1 să fie precedat de un grup (complet) de termeni consecutivi mai numeroşi egali cu 1.
care sînt adevărate dacă șirurile (2) sînt necrescătoare şi cu termeni nenegativi.
9. Vom da cîteva generalizări ale inegalităților precedente. Inainte însă este util să dăm o notație prescurtată pentru șiruri și cîteva noţiuni și definitii în legătură cu ele.
Vom considera numai şiruri cu același număr n de termeni. Pentru prescurtare, vom nota cu o singură literă C șirul c_(1),c_(2),dots,c_(n). Astfel şirurile (2) vor fi notate cu A,B, iar şirurile de variabile x_(1),x_(2),dots,x_(n);y_(1),y_(2),dots,y_(n) cu X,Y etc.
Egalitatea A=B a două şiruri A,B este definită prin egalitatea termen cu termen a lor. Suma A+B a şirurilor A,B este şirul obținut adunînd termen cu termen cele două șiruri, iar produsul lambda A a șirului A prin numărul lambda este șirul obținut înmulțind cu numărul lambda fiecare termen al lui A. In particular, -A(=(-1)A) este șirul care se deduce din A, schimbînd semnul fiecărui termen. Egalitatea și cele două operații se bucură de proprietăți obişnuite și binecunoscute (de reflexivitate, simetrie, tranzitivitate, asociativitate, comutativitate, distributivitate etc.) asupra cărora este inutil să insistăm aici.
Un șir se mai poate interpreta ca un vector ale cărui coordonate sînt termenii șirului. Cele două operații sînt atunci adunarea vectorilor şi produsul unui vector printr-un un scalar.
Şirul sum_(j=1)^(k)lambda^((j))A^((j)) se numeşte o combinaţie liniară a şirurilor (în număr finit) A^((j)),j=1,2,dots,k. Numerele lambda^((j)),j=1,2,dots,k se numesc coeficienții acestei combinatii liniare.
Șirul c_(n),c_(n-1),dots,c_(1) format cu termenii șirului c_(1),c_(2),dots,c_(n) considerați în ordinea inversă, se numește răsturnatul acestui șir. Vom nota cu C^(**) răsturnatul șirului C. Avem (C^(**))^(**)=C.
formă biliniară reală (cu coeficienții a_(i,j) reali) în cele două șiruri de variabile X,Y. Inegalităţile (20), (22), (23) sînt atunci echivalente cu inegalitatea
Dacă voim să generalizăm inegalitățile precedente se pun imediat următoarele două probleme:
Problema 1. - Să se determine forma biliniară reală (24), astfel ca inegalitatea (25) să fie verificată dacă fiecare din şirurile A,B are o proprietate de monotonie de un sens determinat.
Problema 2. - Să se determine forma biliniară reală (24), astfel ca inegalitatea (25) să fie verificată dacă fiecare din şirurile A,B are o proprietate de monotonie de un sens determinat şi are toți termenii de un acelaşi semn determinat.
Prin faptul că unul din șirurile A,B are o proprietate de monotonie de un sens determinat, înțelegem că șirul rămîne tot timpul nedescrescător sau tot timpul necrescător. De asemenea, prin faptul că șirul are toţi termenii de un același semn determinat, înţelegem că termenii săi sînt tot timpul toți nenegativi sau toți nepozitivi. Un șir cu toți termenii nenegativi, resp. toți termenii nepozitivi se mai numește un șir nenegativ, resp. nepozitiv. Zicem că două șiruri sînt monotone de același sens dacă ele sînt ambele nedescrescătoare sau ambele necrescătoare și zicem că ele sînt monotone de sens contrar dacă unul este nedescrescător, iar celălalt necrescător. Denumiri analoage se pot întrebuința pentru șirurile cu toți termenii de acelasi semn determinat.
10. Se vede că, dacă inegalitatea (25) este verificată în condițiile problemei 1 sau în condițiile problemei 2, inegalitatea analoagă (oarecum contrară)
{:('")"F(A;B) <= 0:}
este verificată, în aceleaşi condițiuni de către forma biliniară -F(X;Y) și reciproc.
La problema 1 sînt patru cazuri care se pot distinge, după sensul monotoniei şirurilor (2). Aceste cazuri, numerotate 1,2,3,4 sînt cuprinse în tabloul
De exemplu, cazul 2 este cazul cînd șirul A este necrescător iar șirul B este nedescrescător.
Studiul celor patru cazuri se poate reduce la studiul cazului 1 observînd, pe de o parte, că dacă șirul C este monoton, șirul - C este de asemenea monoton însă de sens contrar și, pe de altă parte, că avem -F(-X;Y)=-F(X;-Y)=F(-X;-Y)=F(X;Y).
Rezultă că pentru ca inegalitatea (25) să aibá loc în cazul 4 și pentru ca inegalitatea ( 25^(') ) să aibă loc în cazurile 2 și 3, este necesar și suficient ca inegalitatea (25) să aibă loc în cazul 1 .
Va fi deci destul să ne ocupăm numai de rezolvarea următoarei
Problema 1^(''). - Să se determine forma biliniară reală (24) astfel ca inegalitatea (25) să fie verificată oricare ar fi şirurile nedescrescătoare A,B.
11. Consideratiuni analoage se pot face asupra problemei 2. Avem acum 16 cazuri numerotate de la 1 la 16 și care sînt cuprinse în tabloul
nenegativ
nepozitiv
A
B
nedescr.
necresc.
nedescr.
necresc.
neneg.
nedescr.
1
2
3
4
necresc.
5
6
7
8
nepoz.
nedescr.
9
10
11
12
necresc.
13
14
15
16
De exemplu, cazul 7 este atunci cînd șirul A este nepozitiv și nedescrescător iar şirul B este negativ și necrescător.
La problema 1, schimbarea semnelor uneia sau celor două grupe de cíte n variabile ale formei biliniare F(X;Y) a permis să reducem cazurile 2,3,4 corespunzătoare la cázul 1 corespunzător. In cazul problemei 2, aceste transformări nu permit să reducem, ca mai sus, toate cazurile 2-16 la cazul 1, însă permit să reducem cazurile 4, 13, 16 la cazul 1 , cazurile 3,14,15 la cazul 2 , cazurile 8,9,12 la cazul 5 și cazurile 7, 10, 11 la cazul 6. Acest lucru se justifică prin faptul că dacă șirul C este nenegativ, resp. nepozitiv, șirul - C este nepozitiv resp. nenegativ și reciproc. Pentru a reduce cazurile 2,3,6 la cazul 1, observăm că, dacă șirul C este monoton, răsturnatul său C^(**) este de asemenea monoton însă de sens contrar cu C. Dacă C este nenegativ resp. nepozitiv, C^(**) rămîne nenegativ resp. nepozitiv. Rezultă că, pentru ca inegalitatea (25) să fıe verificată în cazurile 2, 5, 6, este necesar și suficient ca aceeași inegalitate să fie verificată pentru forma biliniară, respectiv egală cu F(X^(**);Y),F(X;Y^(**)),F(X^(**);Y^(**)) în cazul 1.
Va fi deci destul să ne ocupăm numai de rezolvarea problemei
Problema 2'. - Să se determine forma biliniară reală (24), astfel ca inegalitatea (25) să fie verificată oricare ar fi șirurile A,B nenegative şi nedescrescătoare.
Bineînțeles că putem reduce, în mod analog, în cazul problemei 1, cele 4 cazuri la una oarecare dintre ele și, în cazul problemei 2, cele 16 cazuri la una oarecare dintre ele.
12. Se demonstrează ușor că orice combinație liniară cu coeficienți nenegativi de șiruri nenegative este un șir nenegativ și că orice combinație liniară cu coeficienții nenegativi de șiruri nedescrescătoare este un şir nedescrescător.
Să notăm cu U^((-1)) șirul cu toți termenii egali cu - 1 şi cu U^((j))(j=1,2,dots,n) șirul care are ultimii j termeni egali cu 1 , ceilalți fiind egali cu 0.U^((j)) este deci şirul ubrace(0,0,dots,0),ubrace(1,1,dots,1). Şirurile U^((-1)),U^((j)),j=1,2,dots,n sînt niște șiruri nedescrescătoare particulare, ultimele n fiind în același timp şiruri nenegative particulare.
Avem
Lema 1. - Orice şir nedescrescător este o combinație liniară cu coeficienții nenegativi ai şirurilor U^((-1)),U^((j)),i=1,2,dots,n.
Lema 2. - Orice şir nenegativ şi nedescrescător este o combinatie liniară cu coeficienți nenegativi ai şirurilor U^((j)),j=1,2,dots,n.
Cele două leme rezultă imediat din faptul că dacă C este un sir oarecare, avem
de unde se vede că nenegativitatea coeficienților este echivalentă cu condiția respectivă de monotonie sau de monotonie și de invarianţă a semnelor termenilor c_(1),c_(2),dots,c_(n) ale șirului C.
13. Dacă sum_(r=1)^(k)lambda^((r))A^((r)),sum_(s=1)^(l)mu^((s))B^((s)) sînt nişte combinații liniare ale şirurilor A^((r)),r=1,2,dots,k, respectiv ale șirurilor B^((s)),s=1,2,dots,l, avem
şi dacă ținem seama de lemele 1,2 , deducem
Teorema 1. - Condiția necesară şi suficientă pentru ca inegalitatea (25) să fie verificată oricare ar fi sirurile nedescrescătoare A,B este ca această inegalitate să fie verificată totdeauna cînd fiecare dintre șirurile A,B se reduce la unul din şirurile U^((-1)),U^((j)),j=1,2,dots,n.
Teorema 2. - Conditia necesară şi suficientă pentru ca inegalitatea (25) să fie verificată oricare ar fi șirurile nenegative și nedescrescătoare A,B este ca această inegalitate să fie verificată totdeauna cînd fiecare din șirurile A,B se reduce la unul din șirurile U^((j)), j=1,2,dots,n.
Tinînd seama de structura şirurilor U^((-1)),U^((j)),j=1,2,dots,n, se pot uşor enunța condițiile relative la coeficienții a_(i),j ai formei biliniare (24).
Obținem astfel
Teorema 1^('). - Condiția necesară şi suficientă pentru ca inegalitatea (25), referitoare la forma biliniară (24), să fie verificată, oricare ar fi şirurile nedescrescătoare A,B, este ca să avem
Teorema 2'. - Condiția necesară şi suficientă pentru ca inegalitatea (25), referitoare la forma biliniară (24), să fie verificată, oricare ar fi şirurile nenegative şi nedescrescătoare A,B, este ca să avem
oricare ar fi şirurile nedescrescătoare A,B.
Ipoteza lambda_(1)!=0,lambda_(n)!=0 și nici chiar ipoteze ca toti termenii șirului (26) să fie diferiți de zero, nu restrînge generalitatea problemei (cazul contrar revine la modificarea lui n ).
unde r^(')=min(r,s),s^(')=max(r,s).
Aplicînd teorema 1^('), rezultă imediat că:
Condiția necesară şi suficientă ca inegalitatea (27) să fie verificată, oricare ar fi şirurile nedescrescătoare A,B este ca numerele
sînt cuprinse (în sens larg) între 0 şi Sigmalambda_(i).
Condiţia este verificată in particular pentru lambda_(1)=lambda_(2)=dots=lambda_(n) și regăsim inegalitatea lui P. L. Cebîşev. Condiția este de asemenea verificată dacă n este impar și lambda_(i)=(-1)^(i-1),i=1,2,dots,n.
este verificată dacă n este impar și dacă şirurile A,B sînt nedescrescătoare. Pe baza celor spuse, inegalitatea este de altfel verificată şi dacă șirurile A,B sînt necrescătoare. Această inegalitate este mai precisă (dacă n este impar) decît inegalitatea (23) prin lipsa din membrul al doilea al factorului (1)/(n). De altfel, membrul al doilea al inegalității, în condițiile problemei, este nenegativ.
Ca un al doilea exemplu, să determinăm șirul (21) astfel ca să avem
Avem F(U^((r));U^((s)))=(sum_(i=1)^(r^('))epsi_(i))(1-sum_(i=1)^(s^('))epsi_(i)), unde r^(')=min(r,s),s^(')=max(r,s) 。
Rezultă imediat că :
Condiția necesară şi suficientă ca inegalitatea (29) să fie verificată oricare ar fi şirurile A,B nenegative și necrescătoare este ca numerele
sum_(i=1)^(r)epsi_(i),r=1,2,dots,n
să fie cuprinse (în sens larg) între 0 și 1 .
Această condiție este îndeplinită, în particular dacă epsi_(i)=(-1)^(i-1), i=1,2,dots,n. Inegalitatea (28) este deci verificată oricare ar fi şirurile A,B nenegative și necrescătoare (indiferent dacă n este par sau impar). Această inegalitate este mai precisă decît (23).
BIBLIOGRAFIE
J. Aczél „Nokotorîe obşcie metodî v teorii functionalnìh uravnenii adnoí peremenoi. Nowie primenenia funcționalnîh uravnenii" Uspehi Mat. Nauk, XI, 3(69), 3-68 (1956).
M. Biernacki „Sur des inegalités remplies par des expressions dont les termes ont des signes alternés" Ann. Univ. Marie Curie-Sklodowska. A. 7, 89-99 (1954).
R. Bellmann ,,On an inequality concerning an indefinite form" The Amer. Math. Monthly, 63, 108-109 (1956).
О НЕКОТОРЫХ НЕРАВЕНСТВАХ
В первой части дается новое доказательство неравенства (3) и. ачеля [1] и рассматриваются неравенства, соответствующие неравенствам гольдера и минковского. Во второй части рассматриваются некоторые обобцения неравенства (20) чебышева. В частности, даются необходимые и достаточные условия, чтобы неравенства (27) и (29) были выполнены для неубывающих, соответственно неотрицательных и невозрастающих последовательностей.
SUR QUELQUES INÉGALITÉS
Dans la première partie, on donne une nouvelle démonstration de l'inégalité (3) de J. Aczél [1] et l'on considère les inégalités correspondantes relatives aux inégalités de IIölder et Minkowski. Dans la seconde partie, on examine quelques généralisations de l'inégalité (20) de P. L. Tchebycheff. En particulier, on donne les conditions nécessaires et suffisantes pour que les inégalités (27) et (29) soient vérifiées et les suites (2) sont non-décroissantes respectivement non-négatives et non-croissantes.