Asupra polinoamelor cu toate rădăcinile reale

Abstract

 

Autori

T. Popoviciu
Institutul de Calcul

Cuvinte cheie

PDF

Citați articolul în forma

T. Popoviciu, Asupra polinoamelor cu toate rădăcinile reale. Studii și cercetări științifice (Cluj), tom. III, nr. 1-2, pag. 7-10 (1952).

Despre acest articol

Journal

Studii şi cercetări matematice

Publisher Name

Academia Republicii S.R.

Print ISSN

Not available yet.

Online ISSN

Not available yet.

Google Scholar Profile

Referințe

Lucrare in format HTML

1952 b -190 -Popoviciu- Stud. Cerc. St., Cluj - Asupra polinoamelor cu toate radacinile reale

ASUPRA POLINOAMELOR CU TOATE RĂDĂCINILE REALE

DETIBERIU POPOVICIUMembru corespondent al Academiei R. P. R.Comunicare prezentată în sedinţa din 12 Octombrie 1951a Filialei Cluj a Academiei R. P. R.

  1. -- Fie P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) un polinom de gradul (efectiv) n. Acest polinom are n n nnn rădăcini distincte sau nu. Derivatele succesive P ( x ) , P ( x ) , , P ( n 1 ) ( x ) P ( x ) , P ( x ) , , P ( n 1 ) ( x ) P^(')(x),P^('')(x),dots,P^((n-1))(x)\mathrm{P}^{\prime}(x), \mathrm{P}^{\prime \prime}(x), \ldots, \mathrm{P}^{(n-1)}(x)P(x),P(x),,P(n1)(x) au respectiv n 1 , n 2 , n 1 , n 2 , n-1,n-2,dotsn-1, n-2, \ldotsn1,n2,, 1 rădăcini distincte sau nu. Considerând deci toate rădacinile polinomului și ale derivatelor sale succesive avem
1 + 2 + + n = n ( n + 1 ) 2 1 + 2 + + n = n ( n + 1 ) 2 1+2+dots+n=(n(n+1))/(2)1+2+\ldots+n=\frac{n(n+1)}{2}1+2++n=n(n+1)2
astfel de rădăcini distincte sau nu.
Se poate pune problema de a determina numărul N N NNN al numerelor distincte dintre aceste n ( n + 1 ) 2 n ( n + 1 ) 2 (n(n+1))/(2)\frac{n(n+1)}{2}n(n+1)2 numere astfel obținute şi care reprezintă rădăcinile considerate. Numărul N este numărul rădăcinilor distincte ale polinomului P ( x ) P ( x ) P ( n 1 ) ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( n 1 ) ( x ) P(x)P^(')(x)dotsP^((n-1))(x)\mathrm{P}(x) \mathrm{P}^{\prime}(x) \ldots \mathrm{P}^{(n-1)}(x)P(x)P(x)P(n1)(x) obținut făcând produsul polinomului dat şi al derivatelor sale succesive.
Putem evident presupune n > 1 n > 1 n > 1n>1n>1.
Este clar că dacă P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) are toate rădăcinile confundate avem N = 1 N = 1 N=1\mathrm{N}=1N=1.
In cazul contrar avem N > 1 N > 1 N > 1N>1N>1 şi se pune întrebarea cum se poate preciza această inegalitate în acest caz?
In ipoteza că rădăcinile lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) sunt toate reale, vom demonstra că:
I. Dacă P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) are cel putin două rădăcini distincte avem N n + 1 N n + 1 N >= n+1\mathrm{N} \geq n+1Nn+1.
Proprietatea aceasta este foarte probabil adevărată şi în cazul când se ridică restrictia realitătii rădăcinilor, deci pentru un polinom oarecare de o variabilă complexă.
Proprietatea I nu depinde de o transformare liniară a variabilei x x xxx, deci va fi adevărată dacă rădăcinile polinomului sunt situate pe o dreaptă din planul complex. Deasemenea proprietatea nu depinde, evident, de un factor constant ( 0 ) ( 0 ) (!=0)(\neq 0)(0) al lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x). Rezultă că în demonstratiile care urmează se poate totdeauna presupune că primul coeficient al polinomului (al lui x n x n x^(n)x^{n}xn ) este egal cu 1 şi că dacă P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) are cel putin două rădăcini distincte, una ourecare dintre aceste rădăcini este egală, de ex., cu 0 , şi una oarecare cu 1 .
2. Demonstrația proprictălii I în cazul rădăcinilor reale se bazează pe câteva proprictăti care sunt consecințe ale teoremei lui Rolle.
Dacă un polinom are toate rădăcinile sale reale, derivata sa are deasemenea toate rădăcinile reale. Fie a o , b o a o , b o vec(a_(o)),b_(o)\overrightarrow{a_{o}}, b_{o}ao,bo rădăcinile extreme, adică cea mai mică şi cea mai mare rădăcină, a lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) şi a 1 , b 1 a 1 , b 1 a_(1),b_(1)a_{1}, b_{1}a1,b1 rădăcinile extreme analoage ale derivatei P ( x ) P ( x ) P^(')(x)\mathrm{P}^{\prime}(x)P(x). Dacă a o a o a_(o)a_{o}ao resp. b o b o b_(o)b_{o}bo este o rădăcină cel putin dublă a lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x), avem a 1 = a 0 a 1 = a 0 a_(1)=a_(0)a_{1}=a_{0}a1=a0 resp. b 1 = b 0 b 1 = b 0 b_(1)=b_(0)b_{1}=b_{0}b1=b0. Dacă a 0 a 0 a_(0)a_{0}a0 resp. b 0 b 0 b_(0)b_{0}b0 esle rădăcină simplă, avem a o < a 1 a o < a 1 a_(o) < a_(1)a_{o}<a_{1}ao<a1 resp. b 1 < b o b 1 < b o b_(1) < b_(o)b_{1}<b_{o}b1<bo. In fine a 1 a 1 a_(1)a_{1}a1 resp. b 1 b 1 b_(1)b_{1}b1 este rădăcină simplă a derivatei dacă şi numai dacă a 0 a 0 a_(0)a_{0}a0 resp. b 0 b 0 b_(0)b_{0}b0 este rădăcină simplă sau dublă a polinomului.
Să presupunem că P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) nu are toate rădăcinile confundate şi fie, în general, a i a i a_(i)a_{i}ai cea mai mică iar b i b i b_(i)b_{i}bi cea mai mare rădăcină a derivatei P ( 1 ) ( x ) P ( 1 ) ( x ) P^((1))(x)\mathrm{P}^{(1)}(x)P(1)(x) de ordinul i , i = 0 , 1 , n 1 i , i = 0 , 1 , n 1 i,i=0,1dots,n-1i, i=0,1 \ldots, n-1i,i=0,1,n1. Avem evident a n 1 = b n 1 a n 1 = b n 1 a_(n-1)=b_(n-1)a_{n-1}=b_{n-1}an1=bn1, însă a n 2 << b n 2 a n 2 << b n 2 a_(n-2)<<b_(n-2)a_{n-2}< <b_{n-2}an2<<bn2. Această din urmă inegalitate rezultă din faptul că dacă derivata unui polinom cu toate rădăcinile reale are o rădăcină de ordinul i > 1 i > 1 i > 1i>1i>1 de multiplicitate, polinomul are neaparat această rădăcină de un ordin i + 1 i + 1 i+1i+1i+1 de multiplicitate. In ipoteza realității tuturor rădăcinilor egalitatea a n 2 = b n 2 a n 2 = b n 2 a_(n-2)=b_(n-2)a_{n-2}=b_{n-2}an2=bn2 nu este deci compatibilă cu ipoteza că rădăcinile polinomului nu sunt toate egale.
3. Să notăm acum cu E numărul numerelor distincte dintre numerele
(1) a i , b i , i = 0 , 1 , ; n 1 (1) a i , b i , i = 0 , 1 , ; n 1 {:(1)a_(i)","b_(i)","i=0","1","dots;n_(--1):}\begin{equation*} a_{i}, b_{i}, i=0,1, \ldots ; n_{--1} \tag{1} \end{equation*}(1)ai,bi,i=0,1,;n1
Din cele de mai sus rezultă că, dacă a o a o a_(o)a_{o}ao este o rădăcină de ordınul l l lll de multiplicitate iar b o b o b_(o)b_{o}bo o rădăcină de ordinul k k kkk de multiplicitate a polinomului P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x), avem
a 0 = a 1 = = a l 1 < a l < a l + 1 < < a n 2 < a n 1 = = b n 1 < b n 2 < < b k < b k 1 = b k 2 = = b 0 a 0 = a 1 = = a l 1 < a l < a l + 1 < < a n 2 < a n 1 = = b n 1 < b n 2 < < b k < b k 1 = b k 2 = = b 0 {:[a_(0)=a_(1)=cdots=a_(l-1) < a_(l) < a_(l+1) < cdots < a_(n-2) < a_(n-1)=],[=b_(n-1) < b_(n-2) < cdots < b_(k) < b_(k-1)=b_(k-2)=cdots=b_(0)]:}\begin{gathered} a_{0}=a_{1}=\cdots=a_{l-1}<a_{l}<a_{l+1}<\cdots<a_{n-2}<a_{n-1}= \\ =b_{n-1}<b_{n-2}<\cdots<b_{k}<b_{k-1}=b_{k-2}=\cdots=b_{0} \end{gathered}a0=a1==al1<al<al+1<<an2<an1==bn1<bn2<<bk<bk1=bk2==b0
De aici rezultă că
E = 2 n l k + 1 . E = 2 n l k + 1 . E=2n-l-k+1.\mathrm{E}=2 n-l-k+1 .E=2nlk+1.
Insă
(3) l + k n (3) l + k n {:(3)l+k <= n:}\begin{equation*} l+k \leqq n \tag{3} \end{equation*}(3)l+kn
(si) N E . (si) N E . {:(si)N >= E.:}\begin{equation*} \mathrm{N} \geqq \mathrm{E} . \tag{si} \end{equation*}(si)NE.
Dar din (3) rezultă că E n + 1 E n + 1 E >= n+1E \geqq n+1En+1, deci N n + 1 N n + 1 N >= n+1N \geqq n+1Nn+1 şi proprietatea I I III este demonstrată.
4. Ne propunem acum să determinăm toate polinoamele P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) (cu toate rădăcinile reale) de gradul n n nnn pentru care avem N = n + 1 N = n + 1 N=n+1\mathrm{N}=n+1N=n+1.
Din (2), (3), (4) rezultă că acest lucru nu poate avea loc decât daeă l + k = n l + k = n l+k=nl+k=nl+k=n, deci numai dacă polinomul are exact două rădăcini distincte, prin urmare, afară de un factor constant ( 0 0 !=0\neq 00 ) și afară de o transformare liniară a variabilei, numai pentru polinoamele de forma
P ( x ) = x n k ( x 1 ) k , 2 k n . P ( x ) = x n k ( x 1 ) k , 2 k n . P(x)=x^(n-k)(x-1)^(k),2k <= n.\mathrm{P}(x)=x^{n-k}(x-1)^{k}, 2 k \leqq n .P(x)=xnk(x1)k,2kn.
In acest caz avem E = n + 1 E = n + 1 E=n+1\mathrm{E}=n+1E=n+1 şi pentru ca să avem N = n + 1 N = n + 1 N=n+1N=n+1N=n+1 este necesar şi suficient ca toate rădăcinile unei derivate oarecare P ( i ) ( x ) P ( i ) ( x ) P^((i))(x)\mathrm{P}^{(i)}(x)P(i)(x) sà nu fie diferite de rădăcinile (1) şi aceasta pentru i = 1 , 2 , , n 3 i = 1 , 2 , , n 3 i=1,2,dots,n-3i=1,2, \ldots, n-3i=1,2,,n3.
Dacă n 2 , k = 1 n 2 , k = 1 n >= 2,k=1n \geqq 2, k=1n2,k=1 nu exislă astfel de rădăcini şi deci avem atunci N = n + 1 N = n + 1 N=n+1N=n+1N=n+1. In felul acesta cazurile n = 2 , 3 n = 2 , 3 n=2,3n=2,3n=2,3 sunt epuizate.
Dacă n 4 , 2 k n 2 , P ( n 3 ) ( x ) n 4 , 2 k n 2 , P ( n 3 ) ( x ) n >= 4,2 <= k <= (n)/(2),P(n-3)(x)n \geqq 4,2 \leqq k \leqq \frac{n}{2}, \mathrm{P}(n-3)(x)n4,2kn2,P(n3)(x) are rădăcinile distincte şi rădăcina diferită de a n 3 a n 3 a_(n-3)a_{n-3}an3 şi b n 3 b n 3 b_(n-3)b_{n-3}bn3 a acestui polinom nu poate să coincidă decêt cu a n 1 a n 1 a_(n-1)a_{n-1}an1. Pentru ca să avem N = n + 1 N = n + 1 N=n+1N=n+1N=n+1 este deci necesar ca polinoamele P ( n 3 ) ( x ) , P ( n 1 ) ( x ) P ( n 3 ) ( x ) , P ( n 1 ) ( x ) P^((n-3))(x),P^((n-1))(x)\mathrm{P}^{(n-3)}(x), \mathrm{P}^{(n-1)}(x)P(n3)(x),P(n1)(x) să aibă o rădăcină comună. Dar a n 1 = b n 1 = k n a n 1 = b n 1 = k n a_(n-1)=b_(n-1)=(k)/(n)a_{n-1}=b_{n-1}=\frac{k}{n}an1=bn1=kn, adică este necesar să avem
p ( n 3 ) ( k n ) = 0 . p ( n 3 ) k n = 0 . p^((n-3))((k)/(n))=0.p^{(n-3)}\left(\frac{k}{n}\right)=0 .p(n3)(kn)=0.
Dar
P ( n 3 ) ( x ) = ( n 3 ) ! 3 ! [ n ( n 1 ) ( n 2 ) x 3 3 k ( n 1 ) ( n 2 ) x 2 + + 3 k ( k 1 ) ( n 2 ) x k ( k 1 ) ( k 2 ) ] ducem P ( n 3 ) ( x ) = ( n 3 ) ! 3 ! n ( n 1 ) ( n 2 ) x 3 3 k ( n 1 ) ( n 2 ) x 2 + + 3 k ( k 1 ) ( n 2 ) x k ( k 1 ) ( k 2 ) ]  ducem  {:[{:[P^((n-3))(x)=((n-3)!)/(3!)[n(n-1)(n-2)x^(3)-3k(n-1)(n-2)x^(2)+:}],[+3k(k-1)(n-2)x-k(k-1)(k-2)]]:}],[" ducem "quad]:}\begin{aligned} & \begin{aligned} \mathrm{P}^{(n-3)}(x)=\frac{(n-3)!}{3!} & {\left[n(n-1)(n-2) x^{3}-3 k(n-1)(n-2) x^{2}+\right.} \\ & +3 k(k-1)(n-2) x-k(k-1)(k-2)] \end{aligned} \\ & \text { ducem } \quad \end{aligned}P(n3)(x)=(n3)!3![n(n1)(n2)x33k(n1)(n2)x2++3k(k1)(n2)xk(k1)(k2)] ducem 
P ( n 3 ) ( k n ) = k ( n k ) ( n 2 k ) 3 ( n 3 ) ! n 2 P ( n 3 ) k n = k ( n k ) ( n 2 k ) 3 ( n 3 ) ! n 2 P^((n-3))((k)/(n))=-(k(n-k)(n-2k))/(3)*((n-3)!)/(n^(2))\mathrm{P}^{(n-3)}\left(\frac{k}{n}\right)=-\frac{k(n-k)(n-2 k)}{3} \cdot \frac{(n-3)!}{n^{2}}P(n3)(kn)=k(nk)(n2k)3(n3)!n2
Rezultă de aci că dacă n 4 , 2 k < n 2 n 4 , 2 k < n 2 n >= 4,2 <= k < (n)/(2)n \geqq 4,2 \leqq k<\frac{n}{2}n4,2k<n2 avem cu siguranță N > n + 1 N > n + 1 N > n+1\mathrm{N}>n+1N>n+1.
Rămâne să examinăm cazul n = 2 k n = 2 k n=2kn=2 kn=2k. Dacă k = 2 k = 2 k=2k=2k=2, pe baza celor do mai sus se vede că avem N = n + 1 N = n + 1 N=n+1\mathrm{N}=n+1N=n+1. Dacă k > 2 k > 2 k > 2k>2k>2, rădăcinile lui P ( n 4 ) ( x ) P ( n 4 ) ( x ) P^((n-4))(x)\mathrm{P}^{(n-4)}(x)P(n4)(x) sunt toate distincte si simetric aşezate faţă rle a 1 a 1 a_(-1)a_{-1}a1. De aici rezultă imediat că niciuna dintre rădăcinile distincte de rădăcinile extreme ale lui P ( n 4 ) ( x ) P ( n 4 ) ( x ) P^((n-4))(x)\mathrm{P}^{(n-4)}(x)P(n4)(x) nu coincide cu a n 1 a n 1 a_(n-1)a_{n-1}an1 şi că pentru a avea N = n + 1 N = n + 1 N=n+1\mathrm{N}=n+1N=n+1 este necesar ca aceste rădăcini să coincidă cu a n 2 , b n 2 a n 2 , b n 2 a_(n-2),b_(n-2)a_{n-2}, b_{n-2}an2,bn2 respectiv, deci ca P ( n 4 ) ( x ) P ( n 4 ) ( x ) P^((n-4))(x)\mathrm{P}^{(n-4)}(x)P(n4)(x) să fie divizibil cu P ( n 2 ) ( x ) P ( n 2 ) ( x ) P^((n-2))(x)\mathrm{P}^{(n-2)}(x)P(n2)(x). Pentru simplificare putem lua acum
P ( x ) = ( x 2 1 ) k P ( x ) = x 2 1 k P(x)=(x^(2)-1)^(k)\mathrm{P}(x)=\left(x^{2}-1\right)^{k}P(x)=(x21)k
Avem alunci
P ( n 4 ) ( x ) = ( 2 k 4 ) ! k ( k 1 ) 3 ! [ ( 2 k 1 ) ( 2 k 3 ) x 4 6 ( 2 k 3 ) x 2 + 3 ] P ( n 2 ) ( x ) = ( 2 k 2 ) ! k [ ( 2 k 1 ) x 2 1 ] P ( n 4 ) ( x ) = ( 2 k 4 ) ! k ( k 1 ) 3 ! ( 2 k 1 ) ( 2 k 3 ) x 4 6 ( 2 k 3 ) x 2 + 3 P ( n 2 ) ( x ) = ( 2 k 2 ) ! k ( 2 k 1 ) x 2 1 {:[P(n-4)(x)=((2k-4)!k(k-1))/(3!)[(2k-1)(2k-3)x^(4)-6(2k-3)x^(2)+3]],[P(n-2)(x)=(2k-2)!k[(2k-1)x^(2)-1]]:}\begin{aligned} & P(n-4)(x)=\frac{(2 k-4)!k(k-1)}{3!}\left[(2 k-1)(2 k-3) x^{4}-6(2 k-3) x^{2}+3\right] \\ & P(n-2)(x)=(2 k-2)!k\left[(2 k-1) x^{2}-1\right] \end{aligned}P(n4)(x)=(2k4)!k(k1)3![(2k1)(2k3)x46(2k3)x2+3]P(n2)(x)=(2k2)!k[(2k1)x21]
De unde, făcând calculele, se verde că P ( n 4 ) ( x ) P ( n 4 ) ( x ) P^((n-4))(x)\mathrm{P}^{(n-4)}(x)P(n4)(x) se va divide cu P ( n 2 ) ( x ) P ( n 2 ) ( x ) P^((n-2))(x)\mathrm{P}^{(n-2)}(x)P(n2)(x) numai dacă k = 3 k = 3 k=3k=3k=3.
Dacă deci n = 2 k , k > 3 n = 2 k , k > 3 n=2k,k > 3n=2 k, k>3n=2k,k>3, avem ou siguranță N > n + 1 N > n + 1 N > n+1N>n+1N>n+1.
Pentru n = 6 , k = 3 n = 6 , k = 3 n=6,k=3n=6, k=3n=6,k=3, se verifică direct că N := n + 1 N := n + 1 N:=n+1\mathbb{N}:=n+1N:=n+1.
In definitiv deci avem următoarea proprietate
II. - Dacă polinomul P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) de gradul n n nnn (cu toate rădăcinile reale) are cel puțin două rădăcini distincte, egalitatea N = n + 1 N = n + 1 N=n+1\mathrm{N}=n+1N=n+1 are loc dacă şi numai dacă acesl polinom ane o rădăcină multiplă de ordinul n 1 n 1 n-1n-1n1 de multiplicitate, precum si încă numai in următoarele două cazuri:
1 0 1 0 1^(0)1^{0}10. Dacă n = 4 n = 4 n=4n=4n=4 si polinomul are două nădăcini duble.
20. Dacă n = 6 n = 6 n=6n=6n=6 si polinomul are două rădăcini triple.
5. -- In ce priveşte exactitatea proprietălii I în cazul când nu se face restrictia realitătii rădăcinilor, ea se poate stabili uşor pentru câteva dintre primele valori ale lui n n nnn.
10. Pentru n = 2 n = 2 n=2n=2n=2, proprietatea este deja demonstrată.
20. Dacă n = 3 n = 3 n=3n=3n=3 şi dacă rădăcinile lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) sunt distincte, derivata P ( x ) P ( x ) P^(')(x)\mathrm{P}^{\prime}(x)P(x) va avea rădăcinile distincte sau nu, dar ambele diferite de ale lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x). Avem deci, în acest caz N 4 N 4 N >= 4\mathrm{N} \geq 4N4. Dacă P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) nu are toate rădăcinile distincte, prin o transformare liniară revenim le cazul rădăcinilor reale.
3 3 3^(@)3^{\circ}3. Dacă n = 4 n = 4 n=4n=4n=4 şi dacă rădăcinile lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) sunt distincte, se vede, ca mai sus, că avem N 5 N 5 N >= 5\mathrm{N} \geq 5N5. Dacă P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) are trei rădăcini distincte, rămâne să examinăm cazul când nu putem prin o transformare liniară reveni la cazul rădăcinilor toate reale. Dacă atunci rădăcinile lui P ( x ) P ( x ) P^(')(x)\mathrm{P}^{\prime}(x)P(x) sunt distincte, două dintre ele sunt diferite de rădăcinile lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x), avem deci N 5 N 5 N >= 5N \geqq 5N5. Dacă în fine P ( x ) P ( x ) P^(')(x)P^{\prime}(x)P(x) nu are rădăcinile distincte, atunci una (simplă) coincide cu rădăcina dublă a lui P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x), iar cealaltă distinctă de aceasta este o rădăcină dublă diferită de rădăcinile lui P ( x ) P ( x ) P(x)P(x)P(x). Prin o transformare liniară se poate face ca P ( x ) P ( x ) P^(')(x)\mathrm{P}^{\prime}(x)P(x) să aibă toate rădăcinile reale şi atunci P ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( x ) P^(')(x)P^('')(x)P^(''')(x)\mathrm{P}^{\prime}(x) \mathrm{P}^{\prime \prime}(x) \mathrm{P}^{\prime \prime \prime}(x)P(x)P(x)P(x) are cel putin 4 rădăcini reale distincte, iar P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) cel puțin o rădăcină nereală. Avem deci tot N 5 N 5 N >= 5\mathrm{N} \geqq 5N5. Dacă în fine P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) are numai două rădăcini distincte, prin o transformare liniară putem face ca toate rădăcinile să devină reale.
Pentru n = 2 , 3 , 4 n = 2 , 3 , 4 n=2,3,4n=2,3,4n=2,3,4 proprietatea I este deci adevărată în general.
Sectia de Matematică
a Filialei Cluj a Academiei R.P. R.

КРАТКОЕ СОДЕРЖАНИЕ

О полиномах со всеми реальными корнями

ТИБЕРИЯ НОШОВИЧА

В әтой работе доказывается, что если полином P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) степений имеет все реальные корни, результат P ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( n 1 ) P ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( n 1 ) P(x)P^(')(x)P^('')(x)dotsP^((n-1))\mathrm{P}(x) \mathrm{P}^{\prime}(x) \mathrm{P}^{\prime \prime}(x) \ldots \mathrm{P}^{(n-1)}P(x)P(x)P(x)P(n1) имеет 1 или самое меньшее n + 1 n + 1 n+1n+1n+1 различные корни. Определяются и все полиномы P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) для которых предел n + 1 n + 1 n+1n+1n+1 достигнут.

RESUME

Sur les polynômes ayant toutes les racines réelles

par

TIBERIU POPOVICIU

Dans ce travail l'auteur montre que si le polynôme P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) de degré n n nnn a toutes les racines réelles, le produit P ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( n 1 ) P ( x ) P ( x ) P ( x ) P ( n 1 ) P(x)P^(')(x)P^('')(x)dotsP(n-1)\mathrm{P}(x) P^{\prime}(x) \mathrm{P}^{\prime \prime}(x) \ldots \mathrm{P}(n-1)P(x)P(x)P(x)P(n1) a 1 ou au moins n + 1 n + 1 n+1n+1n+1 racines distinctes. On détermine également tous les polynômes P ( x ) P ( x ) P(x)\mathrm{P}(x)P(x) pour lesquels la limite n + 1 n + 1 n+1n+1n+1 Hest pris atteinte.
1952

Related Posts