Theodor Angheluță (1882-1964)

Matematician, membru magistru al Secţiei de Matematică (precursorul Institutului), care a contribuit la fondarea acesteia în primii ani (1951-1957?).

A elaborat aici câteva lucrări, publicate cu adresa Institutului

A urmat 4 ani un program de doctorat la Sorbona, Paris, sub îndrumarea lui E. Picard. Din cauza războiului, l-a întrerupt în 1914.

Este membru de onoare al Academiei Române.

A fost distins cu titlul Om de ştiinţă emerit şi Ordinul muncii clasa I.

Acad. Prof. Dr. Theodor Angheluta (1882-1964)

Data și locul nașterii:

28 aprilie 1882, satul Adam, din fostul județ Tutova (azi jud. Galați); decedat: 30 mai 1964 Cluj

Studii:

  • Clasele primare și liceul (absolvit în 1902), la Bârlad
  • 1902-1905, Facultatea de științe a Universității din București, Secția matematici
  • 1905, licența în matematică
  • 1910-1914, studii de doctorat la Sorbona, sub coordonarea prof. Emile Picard (nefinalizate din cauza izbucnirii războiului)
  • 1922, doctoratul în matematici (la Universitatea din București)
    titlul tezei: O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproxiunea cu care ele reprezintă o funcție continuă
    conducător științific: ?

Cariera profesională:

  • 1905-1909, a funcționat în învățământul secundar
  • 1914-1919, a funcționat în învățământul secundar (s-a întors de la Sorbona din cauza izbucnirii războiului)
  • 1919, este numit conferențiar la Universitatea din București, Facultatea de științe, Secția matematici
  • 1919, este numit suplinitor la Catedra de algebră și teoria numerelor de la Universitatea din București
  • 1923-1947, profesor titular de algebră superioară la Universitatea din Cluj (în 1947 se pensionează)
  • 1950-1955, profesor la Facultatea de matematică și fizică a Universității „Victor Babeș” din Cluj (în 1950 a fost solicitat să revină ca profesor)
  • 1951-1957?, matematician, Sectia de Matematica a Filialei, din 1957 Institutul de Calcul;
  • 1955-1962 – profesor, șef de Catedră la Institutul Politehnic din Cluj

Poziții de conducere/manageriale

  • 1930-1931; 1944 – decan al Facultății de Științe din Cluj
  • 1955-1962 – profesor șef de Catedră la Institutul Politehnic din Cluj
  • 1951-1957?, șef de sector la Secția de Matematică a Filialei (Institutul de Calcul, din 1957)

Domenii științifice:

Ecuații algebrice, Ecuații funcționale.

Realizare principală: caracterizarea funcțională a polinoamelor de una sau mai multe variabile

Lucrări didactice:

  • Exerciții și probleme de analiză. Teoria funcțiilor și mecanica rațională (coautor, împreuna cu Gh. Călugăreanu, P. Montel, T. Popoviciu).
  • Cursul de algebră superioară. Funcții analitice, vol. I
  • Cursul de algebră superioară, vol. II, 1945
  • Curs de teoria funcțiilor de o variabilă complexă, ed. I, 1940; ed. II, 1957

Inovații:

  • Ecuația Angheluță (ecuație funcțională caracterizând polinoamele)

Premii/distinctii/onoruri:

  • membru de onoare al Academiei Române
  • 1 ianuarie 1963 i s-a conferit titlul de „Om de știință emerit”
  • Ordinul Muncii Clasa I
  • Menționat în enciclopedia Poggendorffs biogr. lit. Handwörterbuch, vol. VI.

sursa: G. Şt. Andonie, Istoria matematicii în România, vol. 2, Ed. Ştiințifică, București, 1966.