Această problemă a fost pusă de prof. T. Popoviciu cu ocazia unui referat ținut la Institutul de calcul din Cluj relativ la o lucrare a lui H. Lö w ne r despre funcțiile monotone de matrici [1].
a fost studiată de G. Darboux [2]. Indicații pentru integrarea ecuației diferențiale (2) au fost date de G. Darboux [3]. Noi nu vom urmări metoda dată de G. Darboux, ci vom da o metodă directă de integrare a ecuațiilor (1) şi (2), pe care o vom aplica apoi la cazurile particulare (3) și (4.)
Fie yy o integrală a ecuației diferențiale Delta_(n)(y)\Delta_{n}(y) continuă şi cu derivate succesive continue pînă la ordinul 2n2 n inclusiv într-un interval ( alpha,beta\alpha, \beta ), care poate fi (-oo,+oo)(-\infty,+\infty). Ea poate anula identic coeficientul lui y^((2n))y^{(2 n)} din ecuația Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0, adică pe Delta_(n-1)[y]\Delta_{n-1}[y], sau nu. Ne vom ocupa mai departe de primul caz şi vom considera acum cazul cînd Delta_(n-1)[y]\Delta_{n-1}[y] nu este identic nul în intervalul (alpha,beta)(\alpha, \beta). Atunci pentru un punct x_(0)x_{0} din acest interval, avem Delta_(n-1)[y(x_(0))]!=0\Delta_{n-1}\left[y\left(x_{0}\right)\right] \neq 0 şi Delta_(n-1)[y]\Delta_{n-1}[y] fiind o funcţie continuă de xx în intervalul (alpha,beta)(\alpha, \beta), se poate determina.
un interval (a,b)(a, b) inclus în intervalul (alpha,beta)(\alpha, \beta) și care contine punctul x_(0)x_{0}, pentru care Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0. Ne vom plasa prin urmare în intervalul ( a,ba, b ) și vom determina integralele yy ale ecuației diferentiale Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0, care sînt astfel încît Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0. O dată ce aceste integrale vor fi determinate, vom arăta că intervalele (alpha,beta)(\alpha, \beta) si (a,b)(a, b) se pot extinde la intervalul (-oo,+oo)(-\infty,+\infty).
Să determinăm pentru o astfel de integrală yy, funcţiile lambda_(0)(x),lambda_(1)(x)dots,lambda_(n-1)(x)\lambda_{0}(x), \lambda_{1}(x) \ldots, \lambda_{n-1}(x) prin ecuațiile liniare
Aceasta este posibil deoarece determinantul sistemului este Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0. Functiile lambda_(0)(x),lambda_(1)(x),dots,lambda_(n-1)(x)\lambda_{0}(x), \lambda_{1}(x), \ldots, \lambda_{n-1}(x) sînt și derivabile. Din cauza ecuației diferențiale (1), putem adăuga la ecuațiile precedente și ecuația
liniare şi omogene în lambda_(0)^(')(x),lambda_(1)^(')(x),dots,lambda_(n-1)^(')(x)\lambda_{0}^{\prime}(x), \lambda_{1}^{\prime}(x), \ldots, \lambda_{n-1}^{\prime}(x) cu determinantul Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0. Rezultă că
A_(1),A_(2),dots,A_(n)A_{1}, A_{2}, \ldots, A_{n} fiind constante ataşate funcției y(x)y(x); făcînd în sistemul de ecuații (5) x=x_(0)x=x_{0}, observăm că A_(1),A_(2),dots,A_(n)A_{1}, A_{2}, \ldots, A_{n}, sînt date de ecuațiile
sînt conditiile lui Cauchy.
Rezultă că orice integrală a ecuatiei diferentiale (1) pentru care Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0, este integrala ecuatiei diferentiale
cu coeficienți constanți A_(1),A_(2),dots,A_(n)A_{1}, A_{2}, \ldots, A_{n} determinați prin sistemul de ecuatii liniare (6) de conditiile lui Cauchy.
Invers, orice integrală a ecuatiei cu coeticienți constanți (8), pentru care Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0, este integrală a ecuatiei diferentiale (1), ceea ce se dovedeşte imediat.
2. Ecuația caracteristică a ecuației diferențiale (8) se obține eliminînd pe A_(1),A_(2),dots,A_(n)A_{1}, A_{2}, \ldots, A_{n}, între ecuaţiile (6) şi ecuaţia
Aceasta este posibil deoarece s-a presupus Delta_(n-1)[y(x_(0))]!=0\Delta_{n-1}\left[y\left(x_{0}\right)\right] \neq 0. Ecuaţia caracteristică este deci
Să presupunem că condițiile inițiale (7) sînt astfel alese ca ecuatia caracteristică ( 9^(')9^{\prime} ) så aibă toate rădăcinile r_(1),r_(2),dots,r_(n)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n} distincte. In acest caz
este integrală a ecuației diferențiale (8) și va fi integrală a ecuației diferențiale (1), dacă arătăm că Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0, ceea ce se întînıplă cînd
unde V(r_(1),r_(2),dots,r_(n))V\left(r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n}\right) este determinantul lui Vandermonde al numerelor distincte r_(1),r_(2),dots,r_(n)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n}. Cînd condiția (11) este indeplinită, formula (10) este o integrală a ecuației diferențiale (1). Această integrală este definită în intervalul (-oo,+oo)(-\infty,+\infty) şi condiţia Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0 este valabilă în intervalul (-oo,+oo)(-\infty,+\infty).
Integrala care corespunde la condițiile lui Cauchy (7) se obține determinînd pe A_(1),A_(2),dots,A_(n)A_{1}, A_{2}, \ldots, A_{n} din ecuațiile (6) și apoi punînd
Observăm că nu se poate ca toate numerele C_(1)^('),dots,C_(n)^(')C_{1}^{\prime}, \ldots, C_{n}^{\prime} să fie nule. Ar urma că y_(0)=y_(0)^(')=dots=y_(0)^((n-1))=0y_{0}=y_{0}^{\prime}=\ldots=y_{0}^{(n-1)}=0 și deci ca Delta_(n-1)[y(x_(0))]=0\Delta_{n-1}\left[y\left(x_{0}\right)\right]=0, ceea ce este contrar ipotezei. Să demonstrăm că nu se poate nici ca măcar unul dintre C_(1)^('),dots,C_(n)^(')C_{1}^{\prime}, \ldots, C_{n}^{\prime} să fie nuli.
Într-adevăr, să presupunem că am avea C_(1)^(')=0C_{1}^{\prime}=0. Atunci numerele r_(2),dots,r_(n)r_{2}, \ldots, r_{n} fiind distincte, între ecuaţiile
unde p_(1)=-(r_(2)+r_(3)+dots+r_(n)),quadp_(2)=r_(2)r_(3)+dots+r_(n-1)r_(n),dotsp_(n-1)=(-1)^(n-1)r_(2)r_(3)dotsr_(n)p_{1}=-\left(r_{2}+r_{3}+\ldots+r_{n}\right), \quad p_{2}=r_{2} r_{3}+\ldots+r_{n-1} r_{n}, \ldots p_{n-1}=(-1)^{n-1} r_{2} r_{3} \ldots r_{n}
În ecuațiile (6) să înlocuim A_(1)=p_(1)-r_(1),A_(2)=p_(2)-p_(1)r_(1),A_(3)=p_(3)-p_(2)r_(1),dots,A_(n-1)=p_(n-1)-p_(n-2)r_(1)A_(n)=-p_(n-1)r_(1)A_{1}=p_{1}-r_{1}, A_{2}=p_{2}-p_{1} r_{1}, A_{3}=p_{3}-p_{2} r_{1}, \ldots, A_{n-1}=p_{n-1}-p_{n-2} r_{1} A_{n}=-p_{n-1} r_{1}.
Prima ecuație (6) se scrie y_(0)^((n))+(p_(1)-r_(1))y_(0)^((n-1))+(p_(2)-p_(1)r_(1))y_(0)^((n-2))+dots+(p_(n-1)-p_(n-2)r_(1))y_(0)^(')-p_(n-1)r_(1)y_(0)=0y_{0}^{(n)}+\left(p_{1}-r_{1}\right) y_{0}^{(n-1)}+\left(p_{2}-p_{1} r_{1}\right) y_{0}^{(n-2)}+\ldots+\left(p_{n-1}-p_{n-2} r_{1}\right) y_{0}^{\prime}-p_{n-1} r_{1} y_{0}=0
și t͡inînd seama de ecuația (15) coeficientul lui r_(1)r_{1} este nul, şi ecuația se reduce la
este nul deoarece între elementele liniilor există o aceeași combinație lineară exprimată prin formulele (15), (15^(')),(15^('')),(15^('''))\left(15^{\prime}\right),\left(15^{\prime \prime}\right),\left(15^{\prime \prime \prime}\right). Aceasta însă contrazice ipoteza că
Delta_(n-1)[y(x)]!=0.\Delta_{n-1}[y(x)] \neq 0 .
Deci sub singura condiție că ecuația caracteristică ( 9^(')9^{\prime} ) să aibă rădăcinile distincte, formula (10) în care C_(1)C_(2)dotsC_(n)!=0C_{1} C_{2} \ldots C_{n} \neq 0 este integrală a ecuației diferențiale (1).
Observare. Determinarea constantelor C_(1),C_(2),dots,C_(n);r_(1),r_(2),dots,r_(n)C_{1}, C_{2}, \ldots, C_{n} ; r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n} din formula (10), astfel ca y(x)y(x) să verifice condițiile lui Cauchy (7), se face punînd
în raport cuC_(1)^('),C_(2)^('),dots,C_(n)^(')\mathrm{cu} C_{1}^{\prime}, C_{2}^{\prime}, \ldots, C_{n}^{\prime} şi r_(1),r_(2),dots,r_(n)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n}.
Eliminarea lui C_(1)^('),C_(2)^('),dots,C_(n)^(')C_{1}^{\prime}, C_{2}^{\prime}, \ldots, C_{n}^{\prime} între aceste ecuații duce la ecuațiile (6), unde
Ecuația care determină pe r_(1),r_(2),dots,r_(n)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n} este ecuația (9').
Exemplu. Fiind dată funcția
Y(x)=int_(alpha)^(beta)p(s)e^(sx)dsY(x)=\int_{\alpha}^{\beta} p(s) e^{s x} d s
unde p(s)p(s) este o funcție pozitivă în intervalul ( alpha,beta\alpha, \beta ), putîndu-se anula în alpha\alpha și beta\beta, se poate determina o integrală a ecuatiei diferentiale (1) care să satisfacă la conditiile lui Cauchy.
Într-adevăr, sistemul de ecuații (16) corespunzător acestui caz este
{:[C_(1)^(')+C_(2)^(')+dots+C_(n)^(')=int_(alpha)^(beta)p(s)e^(sx_(0))ds],[C_(1)^(')r_(1)+C_(2)^(')r_(2)+dots+C_(n)^(')r_(n)=int_(alpha)^(beta)sp(s)e^(sx_(0))ds],[C_(1)^(')r_(1)^(2n-1)+C_(2)^(')r_(2)^(2n-1)+dots+C_(n)^(')r_(n)^(2n-1)=int_(alpha)^(beta)s^(2n-1)p(s)e^(sx_(0))ds]:}\begin{aligned}
& C_{1}^{\prime}+C_{2}^{\prime}+\ldots+C_{n}^{\prime}=\int_{\alpha}^{\beta} p(s) e^{s x_{0}} d s \\
& C_{1}^{\prime} r_{1}+C_{2}^{\prime} r_{2}+\ldots+C_{n}^{\prime} r_{n}=\int_{\alpha}^{\beta} s p(s) e^{s x_{0}} d s \\
& C_{1}^{\prime} r_{1}^{2 n-1}+C_{2}^{\prime} r_{2}^{2 n-1}+\ldots+C_{n}^{\prime} r_{n}^{2 n-1}=\int_{\alpha}^{\beta} s^{2 n-1} p(s) e^{s x_{0}} d s
\end{aligned}
Acest sistem este clasic ; el se întîlneşte în teoria formulelor de cuadratură. Se demonstrează [5] că numerele r_(1),r_(2),dots,r_(n)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n} sînt toate reale, distincte și cuprinse între alpha\alpha şi beta\beta, iar numerele C_(1)^('),C_(2)^('),dots,C_(n)^(')C_{1}^{\prime}, C_{2}^{\prime}, \ldots, C_{n}^{\prime}, adică C_(1),C_(2),dots,C_(n)C_{1}, C_{2}, \ldots, C_{n} sînt toate pozitive.
3. Integralele ecuatiei diferențiale (1) depind de condițiile inițiale (7). Ele pot fi astfel ca ecuația caracteristică ( 9^(')9^{\prime} ) a ecuației diferențiala (8) să aibă toate rădăcinile distincte, și acest caz a fost studiat la punctul precedent. Se poate însă ca condițile inițiale (9) să fie astfel încît ecuația caracteristică ( 9^(')9^{\prime} ) să aibă rădăcini multiple.
Să presupunem că conditiile initiale (7) sînt astfel încît ecuatia caracteristică ( 9^(')9^{\prime} ) are rădăcina r_(1)r_{1} multiplă de ordinul p_(1),r_(2)p_{1}, r_{2}, multiplă de ordinul p_(2),dots,r_(k)p_{2}, \ldots, r_{k} multiplă de ordinul p_(k)p_{k} unde
Delta_(n-1)[y]=(-1)^(k)C_(1)^(p_(1))C_(2)^(p_(2))dotsC_(k)^(p_(k))V^(2)(ubrace(r_(1),dots,r_(1))_(p_(1)" ori ")ubrace(r_(2),dots,r_(2))_(p_(2)" ori "),quad,ubrace(r_(k),dots,r_(k))_(p_(k)" ori "))e^((p_(1)r_(1)+dots+p_(k)r_(k)x:})\Delta_{n-1}[y]=(-1)^{k} C_{1}^{p_{1}} C_{2}^{p_{2}} \ldots C_{k}^{p_{k}} V^{2}(\underbrace{r_{1}, \ldots, r_{1}}_{p_{1} \text { ori }} \underbrace{r_{2}, \ldots, r_{2}}_{p_{2} \text { ori }}, \quad, \underbrace{r_{k}, \ldots, r_{k}}_{p_{k} \text { ori }}) e^{\left(p_{1} r_{1}+\ldots+p_{k} r_{k} x\right.}
unde determinantul V(r_(1),dots,r_(1);ubrace(r_(2),dots,r_(2))_(p_(1)" ori "),dots,ubrace(r^(k),dots,r_(k))_(p_(k)" ori "))\mathrm{V}(r_{1}, \ldots, r_{1} ; \underbrace{r_{2}, \ldots, r_{2}}_{p_{1} \text { ori }}, \ldots, \underbrace{r^{k}, \ldots, r_{k}}_{p_{k} \text { ori }}) are prima coloană formată din 1,r_(1),dots,r_(1)^(n-1)1, r_{1}, \ldots, r_{1}^{n-1}, a doua din derivatele acestor elemente în raport cu r_(1)r_{1} împărtite cu 1!, a treia cu derivatele de ordinul al doilea împărtite cu 2!,dots,ak2!, \ldots, a k-a din derivatele de ordinul kk-1 a elementelor coloanei întîia împărtite cu ( k-1k-1 )!. Următoarele k_(2)k_{2} coloane se formează în a elaşi mod, înlocuind pe r_(1)r_{1} cu r_(2)dotsr_{2} \ldots, şi aşa mai departe.
Rezultă că dacă C_(1)C_(2)dotsC_(k)!=0,yC_{1} C_{2} \ldots C_{k} \neq 0, y este integrală a ecuatiei diferentiale (1). Și această integrală este definită în intervalul ( -oo,+oo-\infty,+\infty ), iar condiţia Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0 este valabilă de asemenea în intervalul ( -oo,+oo-\infty,+\infty ).
Formula (18) se poate demonstra direct, însă calculele sînt complicate.
Se știe însă că integralele unei ecuații diferențiale cu coeficienți constanți care corespund la o rădăcină multiplă se pot obține din integralele care corespund la rădăcini distincte, printr-o trecere la limită. Vom folosi această trecere la limită pentru a demonstra formula (8).
Să presupunem că tratăm cazul cînd rădăcina r_(1)r_{1} este dublă, celelalte rădăcini fiind distincte.
Punînd r_(2)=r_(1)+hr_{2}=r_{1}+h, pentru h!=0h \neq 0, ecuația diferențială (8) are integrala
Cînd h rarr0h \rightarrow 0, funcția yy are limita
{:(22)y_(1)=(C_(1)x+C_(2))e^(r_(1)x)+C_(3)e^(r_(3)x)+dots+C_(n)er_(n)x:}\begin{equation*}
y_{1}=\left(C_{1} x+C_{2}\right) e^{r_{1} x}+C_{3} e^{r_{3} x}+\ldots+C_{n} e r_{n} x \tag{22}
\end{equation*}
și y_(1)y_{1} este integrala ecuației diferențiale (8). Se demonstrează ușor că derivata de un ordin oarecare pp al funcției yy, tinde către derivata de același ordin al funcției y_(1)y_{1} cînd h rarr0h \rightarrow 0, de unde rezultă că
Să presupunem acum că tratăm cazul cînd rădăcina r_(1)r_{1} este triplă, celelalte fiind distincte.
În integrala (22) a ecuației diferențiale (8), să punem r_(3)=r_(1)+hr_{3}=r_{1}+h şi să scriem această integrală sub forma y=C_(1)(e^((r_(1)+h)x)-e^(r_(1)x)-hxe^(r_(1)x))/(h^(2))+C_(2)(e^((r_(1)+h)x)-e^(r_(1)x))/(h)+C_(3)e^(r_(1)x)+C_(4)e^(r_(4)x)+dots+C_(n)e^(r_(n)x)y=C_{1} \frac{e^{\left(r_{1}+h\right) x}-e^{r_{1} x}-h x e^{r_{1} x}}{h^{2}}+C_{2} \frac{e^{\left(r_{1}+h\right) x}-e^{r_{1} x}}{h}+C_{3} e^{r_{1} x}+C_{4} e^{r_{4} x}+\ldots+C_{n} e^{r_{n} x}
sau
Cu aceasta socotim că am dat suficiente lămuriri pentru a se putea termina demonstrarea formulei (18).
4. In rezumat, s-a pus în evidență integrala (10) a ecuației diferențiale (1) în care C_(1)C_(2)dotsC_(n)!=0C_{1} C_{2} \ldots C_{n} \neq 0, precum şi integralele de forma (17), în care r_(1),r_(2),dots,r_(k)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{k} sînt numere distincte, kk fiind 1 , sau 2,dots2, \ldots, sau n-1n-1, polinoamele care înmultesc pe e^(r_(1)x),e^(r_(2)x),dots,e^(r_(k)x)e^{r_{1} x}, e^{r_{2} x}, \ldots, e^{r_{k} x} fiind de grade efective p_(1)-1,p_(2)-1,dots,p_(k-1)p_{1}-1, p_{2}-1, \ldots, p_{k-1}, unde p_(1)+p_(2)+dots+p_(k)=np_{1}+p_{2}+\ldots+p_{k}=n, adică C_(1)C_(2)dotsC_(k)!=0C_{1} C_{2} \ldots C_{k} \neq 0. Pentru toate aceste integrale Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0.
Să demonstrăm acum că orice integrală a ecuatiei Delta_(q)[y]=0\Delta_{q}[y]=0 pentru care Delta_(q-1)[y]!=0\Delta_{q-1}[y] \neq 0, unde q < nq<n, este integrală a ecuatiei diferentiale Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0.
ecuația diferențială și yy o integrală a ei pentru care Delta_(q-1)[y]!=0\Delta_{q-1}[y] \neq 0. Se demonstrează ca la nr. 1, că între elementele coloanelor determinantului Delta_(q)[y]\Delta_{q}[y] există o aceeași relație lineară cu coeficienți constanți, adică
deoarece între elementele primelor q+1q+1 coloane ale lui există o aceeași relație lineară, după cum arată formulele (28) și (28').
5. Concluzie. Fie y o integrală a ecuației Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0. Dacă ea nu verifică ecuația Delta_(n-1)[y]=0\Delta_{n-1}[y]=0, are forma (10), unde C_(1)C_(2)dotsC_(n)!=0C_{1} C_{2} \ldots C_{n} \neq 0, sau forma (17), unde k=1k=1, sau 2,dots2, \ldots, sau n-1n-1, iar p_(1),p_(2),p_(3),dots,p_(k)p_{1}, p_{2}, p_{3}, \ldots, p_{k} sînt numere întregi pozitive sau nule astfel ca p_(1)+p_(2)+dots+p_(k)=np_{1}+p_{2}+\ldots+p_{k}=n, iar C_(1)C_(2)dotsC_(k)!=0C_{1} C_{2} \ldots C_{k} \neq 0.
Dacă însă integrala yy a ecuației Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0 verifică ecuația Delta_(n-1)[y]=0\Delta_{n-1}[y]=0 dar nu verifică ecuația Delta_(n-2)[y=0\Delta_{n-2}[y=0, ea are tot una din formele arătate la alineatul precedent, însă nn se schimbă în n-1n-1.
În general, dacă integrala yy a ecuației Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0 verifică ecuațiile
unde C_(1)!=0C_{1} \neq 0. 2^(@)2^{\circ}. Dacă integrala yy a ecuației diferențiale Delta_(3)[y]=0\Delta_{3}[y]=0 verifică ecuația Delta_(2)[y]=0\Delta_{2}[y]=0, dar Delta_(1)[y]!=0\Delta_{1}[y] \neq 0, atunci ea are una din următoarele forme
unde C_(1)!=0C_{1} \neq 0. 3^(@)3^{\circ}. Dacă integrala yy a ecuației Delta_(3)[y]=0\Delta_{3}[y]=0 verifică ecuațiile Delta_(2)[y]=0\Delta_{2}[y]=0, Delta_(1)[y]=0\Delta_{1}[y]=0, dar Delta_(0)[y]=y!=0\Delta_{0}[y]=y \neq 0, atunci ea are forma
y=C_(1)e^(r_(1)x)y=C_{1} e^{r_{1} x}
unde C_(1)!=0C_{1} \neq 0. 4^(@)4^{\circ}. Dacă, în fine, integrala yy a ecuației diferențiale Delta_(3)[y]=0\Delta_{3}[y]=0 verifică ecuațiile Delta_(2)[y]=0,Delta_(1)[y]=0,Delta_(0)[y]=0\Delta_{2}[y]=0, \Delta_{1}[y]=0, \Delta_{0}[y]=0, ea este evident identic nulă.
6. Să trecem 1a integrarea ecuației diferențiale
unde D_(2)D_{2} este determinantul obținut din DD prin suprimarea ultimelor două linii și coloane. Această identitate conduce la identitatea (30).
Fie yy o integrală a ecuației diferențiale (29). Este evident că u=Ae^(ax)u=A e^{a x} fiind o integrală a ecuației diferențiale Delta_(1)[u]=0\Delta_{1}[u]=0, vom avea aplicînd identitatea (30)
Dar nu se poate ca yy să verifice ecuația Delta_(n-1)[y]=0\Delta_{n-1}[y]=0, fiindcă am avea și Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0, ceea ce este imposibil căci A_(!=0)A_{\neq 0}. Deci orice integrală a ecuației diferențiale (29) este integrală a ecuației diferențiale
şi vom alege pe r_(1),r_(2),dots,r_(n)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n} astfel ca r_(1),r_(2),dots,r_(n),r_(n+1)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{n}, r_{n+1} să fie numere distincte. Atunci a doua ecuație determină pe C_(n+1)C_{n+1} și vom avea
iar r_(1),r_(2),dots,r_(k)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{k} sînt distincte. Conform formulei (18), avem
Delta_(n)[y]=(-1)^(k)C_(1)^(p_(1))C_(2)^(p_(2))dotsC_(k-1)^(p_(k-1))C_(k)^(p_(k))V^(2)(ubrace(r_(1),dots,r_(1))_(p_(1)" ori "),dots,ubrace(r_(k),dots,r_(k))_(p_(1)" ori "))e^((p_(1)r_(1)+dots+p_(k)r_(Lambda))x)\Delta_{n}[y]=(-1)^{k} C_{1}^{p_{1}} C_{2}^{p_{2}} \ldots C_{k-1}^{p_{k-1}} C_{k}^{p_{k}} V^{2}(\underbrace{r_{1}, \ldots, r_{1}}_{p_{1} \text { ori }}, \ldots, \underbrace{r_{k}, \ldots, r_{k}}_{p_{1} \text { ori }}) e^{\left(p_{1} r_{1}+\ldots+p_{k} r_{\Lambda}\right) x}
Pentru ca membrul al doilea să se reducă la Ae^(alpha x)A e^{\alpha x}, vom alege
{:[p_(1)r_(1)+dots+p_(k-1)r_(k-1)+p_(k)r_(k)=alpha],[(-1)^(k)C_(1)^(p_(1))C_(2)^(p_(2))dotsC_(k)^(p_(k))V^(2)(ubrace(r_(1),dots,r_(1))_(p_(1)" ori ")","dots","ubrace(r_(k),dots,r_(k))_(p_(k)" ori "))=A]:}\begin{gathered}
p_{1} r_{1}+\ldots+p_{k-1} r_{k-1}+p_{k} r_{k}=\alpha \\
(-1)^{k} C_{1}^{p_{1}} C_{2}^{p_{2}} \ldots C_{k}^{p_{k}} V^{2}(\underbrace{r_{1}, \ldots, r_{1}}_{p_{1} \text { ori }}, \ldots, \underbrace{r_{k}, \ldots, r_{k}}_{p_{k} \text { ori }})=A
\end{gathered}
unde numerele p_(1),p_(2),dots,p_(k-1),p_(k)p_{1}, p_{2}, \ldots, p_{k-1}, p_{k} sînt fixate astfel ca să avem relația (34) şi ca p_(k)!=0p_{k} \neq 0.
numerele r_(1),r_(2),dots,r_(k-1)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{k-1} fiind astfel alese ca toate numerele r_(1),r_(2),dots,r_(k)r_{1}, r_{2}, \ldots, r_{k} să fie distincte.
Mai departe vom lua
C_(k)=root(p_(k))((A)/((-1)^(k)C_(1)^(p_(1))C_(2)^(p_(2))dotsC_(k-1)^(p_(k-1))V^(2)(ubrace(r_(1),dots,r_(1))_(p_(1)" ori "),dots,r_(p_(k),dots,r_(k))^(r_(k)))))C_{k}=\sqrt[p_{k}]{\frac{A}{(-1)^{k} C_{1}^{p_{1}} C_{2}^{p_{2}} \ldots C_{k-1}^{p_{k-1}} V^{2}(\underbrace{r_{1}, \ldots, r_{1}}_{p_{1} \text { ori }}, \ldots, r_{p_{k}, \ldots, r_{k}}^{r_{k}})}}
și atunci ecuația diferențială (29) mai are integralele date de formula (33), unde r_(k)r_{k} şi C_(k)C_{k} sînt date de formulele (35) și (36).
Exemple.
1^(@)1^{\circ}. Ecuatia lăntişorului. Aceasta este
Delta[y]=|[y,y^(')],[y^('),y^('')]|=1\Delta[y]=\left|\begin{array}{ll}
y & y^{\prime} \\
y^{\prime} & y^{\prime \prime}
\end{array}\right|=1
Integrala ei se găsește printre integralele ecuației diferențiale
Integralele ecuației diferențiale a lănțişorului sînt (37^('))\left(37^{\prime}\right) şi (38^('))\left(38^{\prime}\right). 2^(@)2^{\circ}. Ecuatia lui Darboux. Este ecuația
H. Löwner, Über monotone Matrixfunctionen. Math. Zeit., 38 (1934) 177-216.
G. Darboux, Sur une équation différentielle du quatriòme ordre. C. R. de l'Ac. des Sci. de Paris, t. CXLI, p. 415-417.
Sur une équation différentielle du quatrième ordre, C. R. de l'Ac. des Sci. de Paris, t. CXLI, p. 483-484.
A. G. Kuros, Curs de algebră superioară. Ed. tehnică, Buc., 1955, p. 133.
Th. J. Stieltjes, Quelques recherches sur la théorie des quadratures dites mécaniques. Ann. de 1'Ecole Normale Supérieure, 1884, p. 409-426.
D. V. Ionescu, Cuadraturi numerice. Ed. tehnică, Buc., 1957, p. 262.
Ингегрирование одного дифференциального уравнения
(Краткое содержание)
В этой работе интегрируется дифференциальное уравнение, (1) Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0 и дифференциальное уравнение (2) Delta_(n)[y]=Ae^(alpha x)\Delta_{n}[y]=A e^{\alpha x}, где А и alpha\alpha константы. Уравнение Delta_(1)[y]=1\Delta_{1}[y]=1 явяляется дифференциальным уравнением цепной линии, а уравнение Delta_(2)[y]=1\Delta_{2}[y]=1 была изучена Г. Дарбу [1,2][1,2].
Интегралы уравнения Delta_(n)^(F)[y]=A\Delta_{n}^{F}[y]=A, для которых Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0, даны формулами (10) и (17) и они верны во всем интервале ( -oo,+oo-\infty,+\infty ).
Для этих интегралов имеем формулы (12) и (18), которые верны в интервале (-oo,+oo)(-\infty,+\infty).
Доказывается, что любой итеграл уравнения Delta_(q)[y]=0\Delta_{q}[y]=0 с Delta_(q-1)[y]!=0\Delta_{q-1}[y] \neq 0, где q < nq<n, является также интегралом Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0.
С помощью этих результатов, получаются все интегралы дифференциального уравнения Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0.
В качестве применения, интегрируется дифференциальное уравнение (2), предварительно доказывая тождество (30), которое сводит отыскание интегралов уравнения (2) к интегрированию уравнения Delta_(n+1)[y]=0\Delta_{n+1}[y]=0. Результаты даны формулами (32) и (33), где Υ_(k)\Upsilon_{k} и C_(k)C_{k} даны формулами (35) и (36).
(Résumé)
Dans ce mémoire on intègre l'équation différentielle(1), Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0 et l'équation différentielle (2) Delta_(n)[y]=Aepsilon^(alpha r)\Delta_{n}[y]=A \epsilon^{\alpha r}, où AA et alpha\alpha sont des constantes. L'équation Delta_(1)[y]=1\Delta_{1}[y]=1 est l'équation différentielle de la chaînette et l'équation Delta_(2)[y]=1\Delta_{2}[y]=1 a été étudiée par G. Darboux [1,2][1,2].
Les intégrales de l'équation Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0 pour lesquelles Delta_(n-1)[y]!=0\Delta_{n-1}[y] \neq 0 sont données par les formules (10) et (17) valables dans l'intervalle ( -oo-\infty, +oo)+\infty). Pour ces intégrales on a les formules (12) et (18), valables dans 1'intervalle ( -oo,+oo-\infty,+\infty ).
On démontre aussi que toute intégrale de l'équation Delta_(q)[y]=0\Delta_{q}[y]=0, avec Delta_(q-1)[y]!=0\Delta_{q-1}[y] \neq 0, où q < nq<n, est également intégrale de l'équation Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0.
A l'aide de ces résultats on obtient toutes les intégrales de l'équation différentielle Delta_(n)[y]=0\Delta_{n}[y]=0.
Comme application on intègre l'équation différentielle (2), en démontrant au préalable l'identité (30) qui amène la recherche des intégrales de l'équation (2) à l'intégration de l'équation Delta_(n+1)[y]=0\Delta_{n+1}[y]=0. Les résultats sont donnés par les formules (32) et (33) où Υ_(k)\Upsilon_{k} et C_(k)C_{k} sont données par les formules (35) et (36).
Les intégrales de l'équation différentielle (4) de Darboux sont données par les formules (39^(')),(40^(')),(41^('))\left(39^{\prime}\right),\left(40^{\prime}\right),\left(41^{\prime}\right).