Ion Păvăloiu
Institutul de Calcul “Tiberiu Popoviciu”, Academia Română
coordonator institut (1975-1990), director (1990-2008); premiul “Gheorghe Lazăr” al Academiei Române (1974)
Când în anul 1962, la absolvirea Facultăţii de Matematică a Universităţii Babeş-Bolyai, am fost repartizat la Institutul de Calcul al Academiei Române, calculatorul MARICA (Maşina Automată cu Relee a Institutului de Calcul al Academiei) era deja construit. Institutul avea atunci, pe lângă colective de matematicieni, două colective care lucrau în domeniul informaticii: un colectiv de „hardware”, care se ocupa cu construcția de calculatoare, și unul de „software”, care se ocupa cu teoria limbajelor de programare. Cele două colective formau Secţia de Maşini de Calcul a Institutului.
Colectivul de hardware lucra deja la construcția unui nou calculator, folosind experiența dobândită la construcția lui MARICA, și căutând noi modalităţi pentru a construi un calculator mult mai performant. Astfel, în anul 1963, a fost definitivat calculatorul DACICC-1, numele calculatorului provenind de la acronimul la Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj. La vremea respectivă, el constituia o premieră pe plan naţional, prin înlocuirea lămpilor electronice cu tranzistori (fabricaţi la IPRS Băneasa) și prin construirea, pe lângă memoria externă pe tambur magnetic, a unei memorii rapide, pe inele de ferită: DACICC-1 a fost primul calculator românesc cu tranzistori şi memorie RAM. De altfel, după unele calcule, România era în acei ani între primele 11 ţări din lume care construiseră calculatoare electronice cu tranzistori. Programele și datele de intrare se introduceau în acest calculator cu ajutorul unei benzi perforate, iar programarea se făcea în cod mașină, ceea ce însemna că fiecare operație aritmetică sau logică avea un cod separat, scris în baza 2. Pentru acest calculator a fost elaborată o bibliotecă de programe privind calculul aproximativ al valorilor funcțiilor elementare, ele fiind aproximate prin polinoame.
La calculatorul DACICC-1 au fost rezolvate mai bine de 10 ani (până prin 1975) multe probleme practice rezultate din contractele Institutului cu întreprinderi din țară. Iată lista problemelor la a căror rezolvare am participat personal:
- determinarea parametrilor geometriei și SDV-ului necesari pentru prelucrarea unei piese speciale. Beneficiar: Uzinele Metalurgice Cugir;
- calculul compoziției produselor rezultate din reacția de oxidare parțială a metanului cu oxigen și din reacția de oxidare a metanului cu oxigen și vapori de apă. Beneficiar: Combinatul de Ingrășăminte Azotoase Târgu-Mureș;
- determinarea duratei optime a componentei de recoltare a sfeclei de zahăr și fabricarea zahărului. Beneficiar: Institutul de Cercetări Alimentare București;
- prelucrarea matematică a unor măsurători necesare pentru studiul ionizării aerului. Beneficiar: Institutul de Igienă Cluj;
- calcule numerice privind optimizarea construcției sondelor. Beneficiar: Institutul de Cercetări, Foraj, Extracție Câmpina;
- calculul valorilor proprii și al vectorilor proprii ai unei matrice de ordin 32 care intervin în studiul unor hidrocarburi. Beneficiar: Institutul Politehnic Iași (problemă pusă de către acad. Cristofor Simionescu).
Prin natura lor, aceste probleme au condus la modele matematice ce necesitau calcule laborioase și care nu puteau fi rezolvate fără ajutorul calculatorului.
Imi amintesc şi acum că trebuia să modelăm matematic problemele din contract, să concepem algoritmul de rezolvare, să facem schema logică, să scriem programul în cod binar, iar în final să îl rulăm la calculator. Uneori banda de hârtie se îndoia şi trebuia să introducem din nou programul. Fiecare din aceste contracte a necesitat ani întregi până la finalizare.
Aceste şase contracte se încadrează în lista celor peste 100 de contracte ale institutului cu alte institute și întreprinderi productive din țară, realizate în perioada 1952-1975.
Trebuie să remarcăm că Tiberiu Popoviciu, larg recunoscut ca părintele Analizei Numerice din România, a fost un savant vizionar. El a privit acest domeniu al matematicii, aflat în plină dezvoltare, nu numai ca pe o teorie cu latura ei abstractă, ci a pus o mare bază pe aplicațiile practice ale ei, încurajând încheierea de contracte cu producția, în care o mare parte din cercetările de institut să poată fi aplicate în practică. Colaboratorii şi elevii săi au constituit Școala Clujeană de Analiză Numerică și Teoria Aproximării.
Experiența acumulată prin construcția calculatorului DACICC-1 a oferit posibilitatea cercetătorilor din Secţia de Maşini de Calcul să înceapă construcția unui alt calculator cu performanțe net superioare. Cu o finanțare de la Institutul Central de Cercetări Agricole s-a început în 1966 construcția calculatorului DACICC-200, cu o memorie mult mai mare și cu o viteză de calcul de până la 200.000 de operații pe secundă. Performanțele acestui calculator erau comparabile cu performanțele calculatoarelor din acea vreme construite în țări cu tradiție în domeniu. Acest calculator, pe lângă o bibliotecă bogată de subprograme, a adus alte premiere naţionale, DACICC-200 fiind primul calculator românesc cu sistem de operare și compilator.
Experiența acumulată la Institutul de Calcul în domeniul calculului electronic a dat posibilitatea ca în anul 1967 să se înființeze Filiala din Cluj-Napoca a Institutul de Tehnică de Calcul (ITC), având la bază iniţial o bună parte a Secţiei de Maşini de Calcul de la Institut. La ITC au fost apoi angajați o serie de absolvenți ai facultăților de Matematică și Electrotehnică din Cluj-Napoca și din alte centre universitare, aceştia continuând tradiția cercetărilor în domeniul informaticii începută la Institutul de Calcul. Pe lângă temele curente, au fost abordate teme noi de cercetare, izvorâte din dezvoltarea rapidă pe plan internațional a informaticii, atât în ceea ce privește latura hardware, cât și cea software, contribuind astfel esenţial la fondarea şi dezvoltarea informaticii din Cluj şi din ţară.
In 1969 a fost înfiinţat Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj, care prin calculatoarele şi specialiştii săi a deservit întreprinderile din întreaga Transilvanie. Directorul acestui centru a fost matematicianul Vasile Peteanu, angajat încă din 1960 şi format la Institutul de Calcul.
Viziunea genială a lui Tiberiu Popoviciu asupra numelui şi a menirii Institutului de Calcul pe care l-a înfiinţat în 1951 şi l-a condus până în 1975, a fost exprimată prin cele trei valenţe ale calculului:
- calculul teoretic (calculul numeric=analiza numerică, ca domeniu al matematicii);
- calculul practic (rezolvarea efectivă a unor probleme din practică, prin modelare matematică, elaborare de algoritmi şi implementare la calculator, cu obţinere de rezultate concrete);
- calculul electronic (prin construire de la zero a unor calculatoare electronice – aceasta necesitând specialişti atât în hardware cât şi în software).
Astăzi desigur că pare normal să fie alăturate cele trei interpretări, însă la începutul anilor ’50, oamenii de ştiinţă din majoritatea ţărilor din lagărul comunist, chiar dacă auziseră de calculatoare, puteau doar visa la ele.
Atât preocupările pentru construcția de calculatoare cât și problemele practice rezolvate la Institut, au dat posibilitatea formării unor cadre de cercetare cu rezultate remarcabile în domeniul informaticii. În ceea ce privesc cercetările şi realizările de hardware desfășurate la Institut amintim câțiva dintre cercetătorii institutului specializați în acest domeniu: Gheorghe Farkas, Mircea Bocu, Bruno Azolla, Radu Morar și alții. În domeniul cercetărilor de soft s-au format și au realizat produse software fie la institut fie ulterior la ITC, cercetători precum: Emil Muntean, Liviu Negrescu, Teodor Rus și alții. Aceștia din urmă au avut rezultate remarcabile în teoria limbajelor de programare și legătura acestora cu aplicațiile practice.
Rezultatele de pionierat obținute de către specialiştii IT pe care i-a selectat, angajat şi coordonat, atât la Institutul de Calcul cât şi la Facultatea de Matematică a Universității „Babeș-Bolyai”, îl recomandă, fără dubii, pe Academicianul Tiberiu Popoviciu ca fiind unul dintre fondatorii Informaticii din țara noastră.