Data şi locul naşterii: martie, 1937, Aiud, România.

Naţionalitatea: română

Stare civilă: căsătorit

Limbi străine: engleză, franceză

Titlu ştiinţific: doctor în matematică

Studii şi specializări

• Liceul „Avram Iancu” din Aiud, absolvit în 1954
• Facultatea de Matematică şi Fizică, Secţia de Matematică, Universitatea Victor Babeș, absolvită în 1959
• In 1961 a urmat trei luni cursurile de specializare organizate de Direcția Centrală de Statistică București în domeniul procesării datelor provenite de la echipamentele mecanografice
• In 1966 urmează un curs de vară organizat de Academia de Stiinţe a U.R.S.S., împreună cu Institutul de Cibernetică din Kiev, condus de acad. Glușkov.
• In 1970 urmează cursuri de programarea calculatoarelor, organizate de Comisia Guvernamentală, în colaborare cu firma Companie Internationale pour Informatique (CII).
• In 1970 obţine titlul de doctor în matematică, conducător ştiinţific acad. Tiberiu Popoviciu.
• In perioada octombrie 1970 – octombrie 1971 urmează, pe baza unei burse ONUDI, un stagiu de specializare la firma SEMA (METRA INTERNATIONAL) din Paris în domeniul informaticii, orientate spre formare generală de analist-programator și perfecționare aprofundată în privința luării deciziilor, mai ales prin rezolvarea problemelor de optimizare.

Poziţii ocupate

• 1960 – mai 1962: matematician-economist la Direcția regională de  statistică Hunedoara
• mai 1962 – mai 1969: matematician la Institutul de Calcul al Academiei ICTP
• mai 1969 – septembrie 1971: şeful sectorului analiză-programare, apoi Analist Principal I la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj
• septembrie 1971-1999: Director, Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj
• din 1999 – pensionar

Biografie  VASILE  PETEANU.

Matematica și informatica.

Originar din Transilvania, Vasile Peteanu provine dintr-o familie de intelectuali români. Tatăl său era profesor de educație fizică (cu studii la facultatea de profil din București, absolvită în 1935) iar din 1940 și preot Greco-catolic – după absolvirea teologiei la Blaj. Mama sa era învățătoare. El s-a născut în orașul Aiud din judeţul Alba la data de 6 martie 1937. A urmat școala elementară din Aiud și apoi liceul, pe care l-a absolvit în anul 1954. Liceul, înființat în anul 1922, se numea inițial Liceul “Titu Maiorescu” și a păstrat acest nume până în 1947, perioadă în care s-a pus temelia solidă a acestei școli. Intre 1948 și 1989 denumirile școlii au fost următoarele: Liceul Mixt Român, Școala Medie Nr. 1,  Școala Medie  “Avram Iancu”,  Liceul “Avram Iancu” și Grupul Școlar Auto “Avram Iancu”. Astăzi se numește  Colegiul Național “Titu Maiorescu” Aiud. Corpul profesoral s-a străduit indiferent de perioada trăită să dovedească probitate morală, competență profesională, fidelitate față de sistemul de valori interbelic, continuitate în pregătirea solidă, calități repercutate în succesele elevilor, viitorilor studenți și profesioniști în variate domenii.

Pe întreg parcursul școlii, Vasile Peteanu a fost premiantul clasei. În 1953 a fost premiat de Societatea de Ştiințe Matematice și Fizice pentru activitate deosebită la Revista de matematică și fizică iar la examenul pentru diploma de maturitate a obținut nota maximă, fapt care îi dădea dreptul să se înscrie la orice facultate fără a susține examen de admitere. Materiile care dețineau primele locuri în preferințele sale erau matematica și literatura. S-a înscris la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității Victor Babeș din Cluj și a fost repartizat la secția de matematică pură – cu orientare spre cercetare – care avea o durată de studii de 5 ani.

A fost atras în mod deosebit de materiile care aveau legătură cu problemele tehnice și economice care se rezolvau în cele mai multe cazuri prin metode numerice. Materia cea mai îndrăgită a devenit astfel Analiza Numerică, materie predată de Tiberiu Popoviciu, academician și director al Institutului de Calcul al Academiei, mare matematician român cu largă recunoaștere internațională.

După terminarea facultății (1959) a fost repartizat în învăţământ la Școala Elementară din Bucea, Comuna Negreni, raionul Huedin, iar în anul 1960 a ocupat prin concurs un post de matematician la Direcția Regională de Statistică Hunedoara cu sediul în Deva. Aici a pregătit salariații Direcției – prin expuneri teoretice și studii de caz – în utilizarea metodelor matematice în domeniul economic și în special al statisticii matematice. Era prevăzut ca în scurt timp Direcțiile să fie dotate cu stații mecanografice de calcul. In anul următor a urmat un curs de specializare cu o durată de trei luni organizat de Direcția Centrală de Statistică la București, privind tehnica prelucrării datelor pe echipamentele menționate. Întors la Deva s-a ocupat efectiv de prelucrarea datelor cu stația mecanografică dar și cu programarea mașinilor de facturat și contabilizat de care dispunea Direcția. Implicit a realizat legături și cu unităţi industriale sau agricole din regiune, reușind să înțeleagă mai bine unde și cum se poate aplica matematica. In paralel a participat  la realizarea unor lucrări specifice Direcției cum ar fi recensămintele sau culegerea unor date din teritoriu pentru a fi centralizate și transmise apoi Direcției Centrale de Statistică. Această perioadă a jucat un rol important în evoluția și orientarea sa profesională de mai târziu. Tot la Deva s-a căsătorit cu Rodica Leila născută Moţiu, de origine din Arad, cu care se cunoșteau din perioada studenției și care i-a rămas până astăzi ajutor de nădejde și suflet apropiat.

In primăvara anului 1962, fosta sa profesoară din facultate, Elena Moldovan Popoviciu, îi recomanda să se înscrie la un concurs organizat de Institutul de Calcul pentru ocuparea unui post de cercetător științific. Concursul urma să aibă loc nu peste mult timp. Începe lupta contra cronometru pentru întocmirea dosarului de înscriere la concurs, se prezintă la examen și la probele practice iar comisia de concurs îl declară câștigător. Primește decizia de încadrare pe post și  devine cercetător la Institutul de Calcul din Cluj al Academiei.  Se împlinește asfel un vechi vis al său, niciodată exprimat, dar mult dorit, după cum avea să recunoască mai târziu.

Institutul de Calcul din Cluj a luat fiintă în 1951, ca Secţie de Matematică a Filialei din Cluj a Academiei Române, cu sediul pe str. Republicii nr. 37, ca urmare a demersurilor făcute de Tiberiu Popoviciu, iar în 1957, în baza Hotărârii Sesiunii Generale a Academiei, Secţia devine institut şi capătă numele de Institut de Calcul. Academicianul Popoviciu a fost directorul Institutului până la reorganizare în 1975, când regimul comunist a redus personalul de la 51 la 6 (Institutul continuându-şi funcţionarea sub tutela Universităţii Babeş-Bolyai, iar din 1990 revenind în cadrul Academiei Române).

Până în 1975, Institutul a fost structurat în 4 secţii:  Cercetări Teoretice, Laboratorul de Calcul Numeric și Grafic, Mașini de Calcul, Mecanică Aplicată. S-a urmărit de la bun început înglobarea teoriei calculului numeric cu calculul practic (prin contracte cu unități economice) și construcția efectivă a unor mașini de calcul (tehnica de calcul). Cele două mașini de calcul construite aici și devenite celebre au fost DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj, primul calculator românesc cu tranzistori şi cu memorie internă din ferite) finalizat în anul 1963 și DACICC-200 finalizat în 1968. Ultimul a fost cel mai performant calculator de concepție românească din perioada anilor 1960–1970 (a fost primul calculator românesc cu sistem de operare şi compilator, având caracteristici avansate). Institutul dispunea de o bibliotecă proprie cu peste 25.000 de volume și colecții de reviste din întreaga lume.

Începea o nouă etapă în viața matematicianului Vasile Peteanu încadrat acum într-un colectiv de elită a cercetării românești constituit în jurul și în cadrul Institutului.  Din acest colectiv făceau parte personalități recunoscute în domeniu, precum Gheorghe Călugăreanu, Lascu Bal, Dumitru V. Ionescu, Ion Maruşciac, Petru T. Mocanu, Ioan Muntean, Andrei Ney, Elena Popoviciu, Francisc Rado, Dimitrie D. Stancu, Oleg Aramă, Dumitru Ripianu, Cornel Tarţia dar și un grup de cercetători tineri care au devenit în timp nume cunoscute în matematica românească. Aici aveau loc seminarii, conferințe (dintre care 6 cu participare internațională), discuții libere, adeseori spontane, pe diferite teme sau probleme de specialitate. Se prezentau rezultate parțiale sau finale ale cercetărilor, precum și rapoarte anuale de activitate.  Institutul trimitea anual participanți la cursuri sau seminarii organizate de unele Academii din țările socialiste pentru tinerii cercetători.  Vasile Peteanu a participat și el în anul 1966 la un curs de vară organizat de către Academia de Științe a U.R.S.S. în colaborare cu Institutul de Cibernetică din Kiev, la sediul acestuia din urmă.

In Institutul de Calcul preocupările și studiile lui Vasile Peteanu erau multiple și vizau analiza numerică, teoria aproximării, modelarea matematică, teoria rețelelor, cercetările operaționale și aplicațiile lor în optimizarea planificării și programării producției și au fost materializate în referate, cercetări publicate, comunicări științifice, contracte cu unităţi economice. O parte din rezultatele obţinute sunt citate, preluate și dezvoltate în cărți și lucrări de specialitate apărute în țară sau străinătate.

Contractele cu unitățile economice au condus la rezultate care aplicate în practică au facilitat creșterea cantitativă și calitativă a produselor. De menționat că unele cercetări și rezolvări de probleme făceau parte din Planul de Cercetare al Institutului și se desfășurau pe perioade mai lungi de timp, antrenând uneori mai mulți cercetători care lucrau la acea temă. Acest lucru era posibil deoarece în cadrul Institutului era o atmosferă de bună înțelegere și colaborare. Trebuie spus aici că Tiberiu Popoviciu nu a exploatat niciodată munca subalternilor prin semnarea ca şi coautor a lucrărilor elaborate de aceștia. Ca dovadă, în toate lucrările lui el figurează ca singur autor. De subliniat acest lucru, fiindcă existau și instituţii unde era imposibil de publicat o lucrare dacă primul autor nu era șeful instituției sau al catedrei, care deseori nici nu știa ce conține lucrarea respectivă. Această corectitudine morală a devenit cu timpul o lege pentru toți colaboratorii Institutului. Semnau lucrările numai cei care au contribuit la obținerea respectivelor rezultate. Astfel Institutul a format nu numai specialiști ci și caractere. A fi cercetător la Institutul de Calcul era o bună carte de vizită în orice împrejurare.

In anul 1967, Vasile Peteanu, care deja publicase 15 lucrări (cercetări proprii) în reviste de circulație internațională, a primit invitația de la revista germană Zentralblatt fur Mathematik să devină recenzor pe domeniile cercetărilor operaționale și teoriei rețelelor. Aici a publicat peste 65 de recenzii la articole și cărți pe care revista le trimitea și care apoi rămâneau în proprietatea recenzorului. Era un mare avantaj pentru recenzor fiindcă primea materiale din domeniul său de interes la care altfel nu ar fi avut acces. În același an se înscrie la doctorat având conducător pe Acad. Tiberiu Popoviciu. În decurs de 2 ani a redactat 3 referate și a susținut 4 examene din discipline diferite ale matematicii și în același timp a început redactarea tezei de doctorat cu titlul Contribuții la o algebră a drumurilor optimale în grafe. Teza a fost finalizată în anul 1969 și susținută în primăvara anului 1970 iar autorului i s-a conferit în scurt timp titlul științific de doctor în matematici.

Între timp, prin Hotărârea nr. 2016 din 21 septembrie 1968 a Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România se înființează, pe data de 1 octombrie 1968, Centrul de Calcul Teritorial Cluj iar Stația de mașini de calcul a Direcției județene de statistică trece la Centrul de calcul. Ulterior, consecință a dotării cu echipamente electronice, s-a schimbat numele în Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj.

De remarcat că la data susținerii tezei, autorul nu mai era cercetător la Institut.  În mai 1969 el a fost transferat în interesul serviciului la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj, care se afla în subordinea Secretariatului permanent al Comisiei guvernamentale pentru dotarea cu echipamente de calcul și automatizarea prelucrării datelor, și a cărui conducător a fost academicianul Mihai Drăgănescu. În calitate de lider al informaticii românești, profesorul Drăgănescu a inițiat construirea rețelei naționale de centre teritoriale de calcul, introducerea informaticii în programa de învăţământ și dezvoltarea industriei de software în România. El l-a numit pe Vasile Peteanu pe postul de șef serviciu analiză-programare, iar după câteva luni pe postul de analist principal 1. In anul 1970 Peteanu urmează un curs de programare a calculatoarelor cu o durată de 3 luni organizat de Compagnie Internationale pour l’Informatique (CII) în colaborare cu Comisia guvernamentală. In vara anului 1970 candidează pentru o bursă ONUDI (Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială) și face un stagiu de specializare de un an la firma SEMA (Societe d’Economie et de Mathematiques Appliquees) în Paris. Stagiul s-a derulat sub directa conducere a Profesorului Bernard Roy, doctor în științe matematice și director științific la Grupul METRA. Programul de studii a fost orientat pe două direcții importante: o formare generală de analist-programator și o perfecționare aprofundată în privința luării deciziilor, mai ales prin rezolvarea problemelor de optimizare. La întoarcerea în țară în octombrie 1971 este numit director al Centrului, post pe care îl ocupă fără întrerupere până la pensionare în anul 1999.

C.T.C.E. Cluj avea ca obiect: analiza de sisteme, elaborarea de modele și programe de calcul, prelucrarea automată a datelor, pregătirea cadrelor în informatică, coordonare metodologică, îndrumare și control în teritoriu. În prima jumătate a anului 1971 s-a instalat în actualul sediu și a fost dotat cu un sistem de calcul FELIX- C-256 care era chiar primul exemplar produs de Fabrica de calculatoare din București. Au urmat apoi, în timp, încă două asemenea sisteme, două minicalculatoare CORAL, două minicalculatoare I 102 F, un microcalculator M-118, o masă pentru executarea automată a desenelor și alte echipamente auxiliare.

În noua sa funcție Vasile Peteanu a selectat și a angajat personal, în general tineri, s-a ocupat de pregătirea și specializarea lor, a încheiat contracte pentru servicii informatice cu unități economice și instituții, a urmărit corecta utilizare a utilajelor de calcul și s-a preocupat de buna funcționare a Centrului, potrivit prevederilor legale privind organizarea și funcționarea întreprinderilor și organizațiilor economice ale statului. S-a ocupat de activitatea de informatică și în județele Sibiu, Mureș, Bihor, Maramureș, Sălaj și Bistrița-Năsăud până când în aceste județe au luat ființă centre teritoriale proprii și oficii de calcul.

“Doctorul Vasile Peteanu este unul din marii pionieri ai informaticii românești pentru că el a fost cel care a condus Centrul Teritorial de Calcul de la Cluj și a fost cel care a contribuit la dezvoltarea altor centre teritoriale de calcul în Transilvania, la Bistrița, la Zalău, la Alba-Iulia și în alte părți. Aproape toată Transilvania și-a construit centrele de calcul în fiecare din județe datorită eforturilor doctorului Vasile Peteanu și a Centrului de Calcul din Cluj. Aceasta este marea reușită a acelei acțiuni de atunci. In afară de aceasta, la Cluj s-a înființat un liceu de informatică la care Centrul de Calcul și doctorul Peteanu au contribuit foarte mult. De aceea aș vrea ca toți ascultătorii dumneavoastră să cunoască valoarea celui cu care astazi stați de vorbă. Eu l-aș pune pe lista marilor pionieri ai informaticii românești.” (Intervenția Acad. Mihai Drăgănescu – președinte al Academiei Române între 1990-1994 – la emisiunea ASUL DIN MÂNECĂ, difuzată în 8 mai 2004 la Radio Cluj.)

Cu toate eforturile și timpul alocate informaticii, Vasile Peteanu nu renunță la cercetare, realizând peste 60 de lucrări, din care 4 publicate în cărți, 31 în reviste de specialitate iar restul comunicate la manifestări științifice. Această pasiune l-a făcut adesea să rostească, citând titlul unei cărți a lui Norbert Wiener, “SUNT MATEMATICIAN”.

Cât de benefic a fost stagiul de specializare la Paris cu bursa pe care ați obținut-o de la Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială?

Stagiul meu de specializare s-a derulat între 21 octombrie 1970 și 23 octombrie 1971. Organismul care s-a ocupat de toate problemele privind stagiul a fost A.S.T.E.F. (L’association Pour L’organisation Des Stages En France) unde am fost foarte bine primit și care m-a ajutat să-mi rezolv anumite probleme de ordin material și nu numai. Asfel, pentru a profita cât mai mult de pe urma stagiului, A.S.T.E.F. mi-a oferit un curs de limba franceză cu durata de o lună la centrul său audiovizual din Cachan langă Paris. Lecțiile, foarte bine alese, au fost însoțite de exerciții gramaticale și fonetice. La acest curs am participat 15 stagiari din țări diferite care la început ne înțelegeam între noi mai mult prin semne iar la sfarșit ne înțelegeam perfect în franceză. După cursul de franceză fiecare cursant a plecat la locul stabilit în prealabil pentru specializarea tehnică. Pentru mine locul ales a fost Direcția Stiințifică a Grupului SEMA (METRA International) unde am lucrat sub directa îndrumare a Profesorului Bernard Roy, doctor în științe matematice și director științific al grupului SEMA – METRA.

Bernard Roy mi-a recomandat și mi-a facilitat învățarea limbajului de programare FORTRAN, unul din cele două limbaje avansate de programare în acel timp, limbaj conceput pentru rezolvarea problemelor cu caracter tehnic și științific. In paralel am studiat metodologia pentru gestiunea automatizată a întreprinderilor, începând de la faza de diagnoză în care se stabilește oportunitatea unui  studiu de gestiune automatizată și până la faza finală de implementare și întreținere a sistemului creat. În felul acesta am parcurs tot drumul pe care un analist-programator îl urmează pentru realizarea unui sistem informatic integrat.

Gestiunea automatizată nu înseamnă să fie folosit calculatorul numai pentru tratarea unor probleme care implică un volum mare de date. Nu trebuie uitat că masa considerabilă de documente oferite de calculator depășește cu mult posibilitatea umană de lecturare, analiză și utilizare. Din această cauză este necesar să se profite de puterea calculatorului pentru a-i delega lui un număr cât mai mare de decizii. In cele mai multe cazuri luarea unei decizii constă în aflarea maximului (sau minimului) unei funcții, numit funcție obiectiv, în cadrul anumitor restricții, cu alte cuvinte în rezolvarea unei probleme de optimizare.  Aceasta este, dupa părerea mea, partea cea mai elaborată și  cea mai importantă a gestiunii automatizate, și căreia i-am consacrat cea mai mare parte a stagiului meu. In cele mai multe cazuri situațiile practice conduc la modele cu mai multe funcții obiectiv și atunci trebuie să intervină decidentul uman, iar noțiunea de optim este substituită de noțiunea de “cel mai bun compromis”. La SEMA s-a elaborat o nouă metodă, P.O.P. (Procedura prin Orientare Progresivă) pentru determinarea celui mai bun compromis, pe care am studiat-o și ulterior am utilizat-o în unele proiecte la C.T.C.E. Cluj. O altă metodă însușită de mine la SEMA a fost metoda ELECTRE (Elimination et Choix Traduisant la Realite). Metoda este deosebit de eficientă în cazurile în care alegerea trebuie sa țină cont de calitatea elementelor după mai multe criterii, iar aceste criterii nu pot fi comprimate în unul singur. Au mai fost și alte metode și modele pe care le-am studiat, dar consider interesant să expun și alte tipuri de activități de care am beneficiat.  

In cadrul SEMA aveau loc periodic seminarii interne în cadrul cărora se prezentau probleme  rezolvate de echipele de specialiști din cadrul Direcției. De fapt fiecare problemă rezolvată de o echipă constitua obiectul unui seminar pentru a face cunoscută problema, metoda utilizată pentru a o rezolva și pentru a supune modelul și metoda unui colectiv mai larg în vederea îmbunătățirii dacă ar fi fost cazul. Eu am fost prezent la aceste seminarii unde am găsit o veritabilă sursă de informații, mai ales în ceea ce privește marea varietate a problemelor care pot fi rezolvate în întreprinderi, cât și metodele utilizate.     

Profitând de prezența mea la Paris am participat la câteva manifestări științifice ale căror subiecte erau interesante pentru mine și pentru formarea mea. Aceste participări mi-au fost facilitate îndeosebi de domnul Bernard Roy, care mi-a semnalat de fiecare dată când avea loc o manifestare care ar fi putut să mă intereseze și care m-a pus în contact cu personalități științifice remarcabile. Astfel am participat la zilele grupului de combinatorică ale A.F.C.E.T. (Asociation Francaise pour la Cybernetique Economique et Technique), la seminarul despre probleme combinatorice și teoria grafelor condus de domnul C. Berge, profesor la Universitatea din Paris, la seminarul despre chestionare dirijat de domnul C.F. Picard, director la C.N.R.S. (Centre National de la Recherche Scientifique) unde am prezentat în două ședințe câteva rezultate proprii pe care le-am publicat sub titlul An Algebra of the Optimal Path in Networks și la o vizită de informare la I.R.I.A. (Institut de Recherche d’Informatique et d’Automatique) la invitația domnului J. Donio, director de studii la acest Institut.

La SEMA am văzut și am învățat cum se constituie, organizează și conduce o echipă de specialiști cu înaltă calificare, am învățat că studiul continuu stă la baza progresului continuu al echipei și am înţeles cât de importante sunt delegarea de atribuții și mai ales libertatea de gândire în proiectare și cercetarea științifică. Aceste învățăminte au devenit principii pentru mine pe toată perioada de 29 de ani cât am fost director la Centrul Teritorial de Calcul Cluj. Dar cel mai important pentru mine consider că a fost faptul că în acele timpuri am trăit un an într-o țară liberă, democrată și civilizată, fapt ce și-a pus amprenta pe întreaga mea viață ce a urmat.

Sub ce auspicii s-a constituit și a funcționat Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj și în ce a constat activitatea dumneavoastră la acest centru?

Imi amintesc, cu emoţie și nostalgie, de începutul anilor ’60 când la Cluj apăreau primele semne a ceea ce urma să se numească, câțiva ani mai tarziu, INFORMATICA. Mă refer la preocupări și cercetări în domeniul construirii și utilizării calculatoarelor electronice, la ședințe de comunicări organizate la întreprinderi pe teme privind utilizarea metodelor matematice și a calculatoarelor în economie, la specializarea în țară și peste hotare a unor tineri în probleme de tehnică de calcul, cercetări operaționale, logică matematică și altele. S-a trezit curiozitatea și interesul unor cadre din economie pentru aceste probleme, pentru metodele de rezolvare și pentru calculatoare. Erau începuturi ale unei stări de spirit pe care o putem numi “climat favorabil introducerii şi utilizării informaticii”.

In anul 1967 s-a aprobat “Programul de dotare a economiei naționale cu echipamente moderne de calcul și automatizare a prelucrării datelor” Activităţile în domeniu se intensifică, se accelerează, se diversifică. Pe plan național începe producția de mașini de calcul de birou, de mașini de facturat și contabilizat și de calculatoare electronice FELIX C-256. În acest context, la Cluj, unde era deja creat climatul favorabil informaticii, s-au întreprins acțiuni și s-au făcut demersuri pentru înființarea unui centru de calcul. În consecință a apărut H.C.M. nr. 2016 din 1968 care legiferează înființarea Centrului de calcul teritorial Cluj sub îndrumarea și controlul Secretariatului permanent al Comisiei guvernamentale. Conform documentelor din arhiva C.T.C.E. Cluj, Stația de calcul a direcției județene de statistică, având în dotare un echipament mecanografic CAM de producție sovietică, a trecut în subordinea Comisiei guvernamentale la data de 1 februarie 1969. Nomenclatorul de funcțiuni specifice centrelor de calcul a fost transmis de Comisie în 20 mai 1969, dată de la care s-au făcut și primele angajări de analiști și programatori luând astfel naștere efectiv Centrul. Ulterior, consecință a dotării cu echipamente electronice, și-a schimbat numele în Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj. În primăvara anului 1971 s-a finalizat sediul Centrului pe str. Republicii nr. 107 și s-a achiziționat un calculator FELIX C-256 care era chiar primul calculator de acest fel produs în România. La scurt timp au mai fost achiziționate încă doua sisteme FELIX cu capacităţi mai mari.

Unitățile pentru care Centrul proiecta sisteme informatice, prelucra date sau pregătea personal de specialitate erau numite “beneficiari” pentru că beneficiau de serviciile Centrului. Primii beneficiari au fost (în 1969) Fabrica de tricotaje Someșul, Trustul de construcții industriale, Intreprinderea Metalul Roșu şi Combinatul de industrie alimentară. In 1989 numărul beneficiarilor era de 71.

Primii angajați la compartimentul de analiză-programare au fost Peteanu Vasile (20.05.1969), Jeican Constantin (01.06.1969) Leluţiu Alexandru (01.06.1969), Takacs Iuliu (20.06.1969), Berczi Vasea (01.07.1969) și Oneţ Liviu (14.07.1969). Am instituit un sistem de selectare în vederea angajării bazat pe teste de aptitudini deoarece învățământul nu furniza încă absolvenți specializați în domeniu. In această situație cei angajați au fost trimiși la cursuri de formare organizate de Comisia guvernamentală în colaborare cu specialişti de la CII-Franţa, au participat la stagii de specializare în străinătate, au urmat cursuri CEPECA și cursuri interne de formare și specializare organizate de Centru atât pentru angajații cu studii superioare cât și pentru cei cu studii medii. Nu după mult timp învățământul mediu și cel superior de specialitate au furnizat absolvenți pregătiți în domeniul informaticii. Pregătirea profesională a continuat însă fără întrerupere pe toată durata de existență a C.T.C.E. Cluj întrucât evoluția informaticii a fost extrem de rapidă.   Pregătirea s-a făcut atât de către instructorii proprii cât și prin cooptarea unor specialiști din proiectare sau cercetare. Au fost organizate cursuri postliceale și postuniversitare împreună cu instituții de învățământ din Cluj dar și cursuri “în deplasare” în alte județe. Paleta cursurilor  mergea de la operatori cu studii medii până la analiști și programatori cu studii superioare. La aceste cursuri s-au format informaticieni din aproape toate județele țării. Diplomele eliberate erau recunoscute de Ministerul Invățământului și de Ministerul Muncii.

Prin chiar actul de înființare, Centrul avea ca obiect analiza de sisteme, elaborarea de modele și programe de calcul, prelucrarea datelor cu calculatoare electronice, pregătirea cadrelor în informatică, coordonare metodologică, îndrumare și control în teritoriu. Am hotărât ca structura organizatorică a Centrului să aibă în componență următoarele compartimente: colectivul de cercetare-elaborare modele și sisteme, atelierul de analiză-proiectare, atelierul de programare, atelierul de  implementare, atelierul de proiectare asistată de calculator, secția de exploatare a echipamentelor, grupa de pregătire a cadrelor, nodul de comutație, grupa de inspectori și compartimentele funcționale (plan-personal, contabilitate, administrative). Centrul avea un director, un director adjunct tehnic și un contabil șef.  

 

In ordinea în care s-au succedat pe posturi, conducerea a fost asigurată astfel:

   Director: Peteanu Vasile.

   Directori adjuncți tehnici: Balint Zoltan, Gruiţă Dan.

   Contabili șefi: Irimia Partenie, Vintilă Ioan.

Șefii compartimentelor:

•    analiză: Jeican Constantin, Gruiţă Dan, Leluţiu Alexandru.
•    programare: Paul Lucia.
•    exploatare: Păicuţiu Horea.
•    cercetare: Muşlea Ioan.
•    proiectare asistată: Jeican Constantin.
•    implementare: Gruiţă Dan.
•    pregătire cadre: Sălăgean Mircea, Goron Sabin, Vasile Constantin.
•    nod rețea calculatoare: Seuchea Cornel.
•    grupa coordonare în teritoriu: Ungureanu Tiberiu.

Pentru beneficiarii Centrului la începutul activițătii au fost realizate lucrări simple, cu caracter contabil sau de evidență. Din 1972 am abordat și probleme privind programarea, lansarea și urmărirea producției care apoi au evoluat spre sisteme informatice pentru conducere. Din 1974 modelarea matematică și metodele de optimizare sunt tot mai des prezente în cadrul produselor-program. In acest fel nu se mai utiliza exclusiv viteza de calcul și memoria calculatorului pentru efectuarea de calcule simple cu volume mari de date ci se facea si un anumit transfer de “cunoștințe științifice” spre calculator. Am trecut la utilizarea unei metodologii unitare pentru elaborarea programelor și am început testarea interactivă prin terminale instalate în atelierele de proiectare. Se utilizau tot mai mult proiecte tip și subprograme tip. S-a trecut asfel treptat spre industrializarea procesului de proiectare a sistemelor informatice. S-au diversificat domeniile abordate informatic, am realizat aplicații de teleinformatică, am realizat colaborări cu institute de cercetare si instituții de învățământ pentru  utilizarea și diversificarea acestei noi metodologii.

In ce privește prelucrarea datelor, saltul de la cartela perforată la teleprelucrare a fost spectaculos. Capacitățile de calcul ale Centrului au fost în general suprasolicitate și numai o organizare riguroasă și o disciplină tehnologică strictă au permis satisfacerea cerințelor beneficiarilor. Cu timpul o parte dintre beneficiari și-au procurat calculatoare proprii iar alții s-au conectat cu terminale prin rețeaua de telefonie la secția exploatare și lucrau în regim de teleprelucrare  Nodul de comutație al Centrului instalat în clădirea centralei telefonice a Clujului, împreună cu alte câteva noduri similare din țară făceau primii pași spre o rețea națională de calculatoare.

In Monografia informaticii din România, publicată la editura A.G.I.R. în 2012, autorul – Marius Guran – Prof. univ. dr. ing. membru de onoare al Academiei Române scria (p. 148) “Ținând seama de rolul avut în dezvoltarea informaticii în Transilvania și de densitatea manifestărilor profesionale organizate la nivel național în domeniul informaticii la Cluj-Napoca, este interesant să prezentăm un CTCE prin “modelul Cluj” (director fondator si promotor al informaticii în Transilvania dr. mat. Vasile Peteanu)…”

Am ținut să prezint acest citat întrucât el este o mărturie foarte concentrată a celui care  l-a  secondat pe Mihai Drăgănescu în opera de informatizare a țării, cu privire la constituirea și devenirea  Centrului Teritorial de Calcul Electronic Cluj.

Pe lângă activitățile de bază ați mai avut și o serie de acțiuni, unele ocazionale, a căror enumerare poate completa tabloul biografiei d-voastră profesionale. Ce ne puteți spune în acest sens?

Nu mă încumet să le enumăr dar voi încerca unele exemplificări.

-Elev fiind, pentru activitate deosebită la Revista de Matematică și Fizică în anul 1953 am fost premiat de Societatea de Ştiințe Matematice și Fizice.

-Ca student am participat la cercurile științifice studențești, unde am prezentat două lucrări originale.

-In perioada 1972–1974 am condus seminarul “Modele matematice și programarea producției” în cadrul Institutului de Calcul al Academiei.

-Incepând cu anul 1972 am organizat în colaborare cu Institutul Politehnic din Cluj-Napoca cursuri postuniversitare de informatică cu o durată de 6 luni. La acestea am predat unele capitole din programa de învățământ.

-Incepând cu anul 1973 am condus 14 lucrări de diplomă la Facultatea de matematică, secția informatică.

-Am predat în anii 1974-1975 cursul de Cibernetică economică la Facultatea de științe economice din Cluj-Napoca.

-Am făcut parte din Senatul Universității Babeș-Bolyai în perioada 1972-1988.

-Am făcut parte din Comisia Centrală de Matematică – Informatică a M.E.I. și am activat în cadrul acesteia la întocmirea planurilor de învățământ.

-Am fost numit de M.E.I. membru specialist în mai multe comisii de doctorat la Universitățile din București și Cluj-Napoca.

-In 1975 am înființat și apoi am condus seminarul “Modelare și optimizare pentru informatică”. Vreau să menționez că aici s-au format și au activat specialiști deveniți celebri ca Țigan Ștefan, Tamaș Anca, Man Augustin, Roth George, Cimoca Gheorghe, Horvath Katalin, Moldovan Ioan, Oprea Ioan, Pănuţ Dorin, Popluca Alin, Scridon Monica, Brânzaş Cornel, Sitaru Adrian, Toader Gheorghe și alții.

-Am fost redactor în cadrul colectivului de redacție al publicației Revista de analiză numerică și teoria aproximației unde redactor șef era Acad. Tiberiu Popoviciu.  

-Sunt coautor la o culegere de probleme rezolvate în COBOL destinată studenților și cursanților la cursurile postuniversitare de informatică.

-Am selecționat și am pregătit pentru publicare lucrările apărute în volumul “Probleme actuale de informatică și conducere”, editura DACIA 1977 (630 pag,), pe care l-am și prefațat.

-In anul 2010 mi-a fost decernat Trofeul cu Medalia “Senior al Cetății”.

 

Ce premise v-au determinat să organizați simpozioanele de la Cluj din anii 70-80?

Am inițiat în 1974 și am organizat împreună cu colaboratorul meu Constantin Mustață (instructor la grupa de pregătire a cadrelor) primul Laborator județean de informatică din țară. El funcționa sub egida Consiliului Judeţean al Sindicatelor Cluj și reunea iubitori ai informaticii de diferite specialități și din variate domenii de activitate. Filiala din Cluj a I.T.C. condusă de dr. Muntean Emil, Institutul Politehnic prin prof. Hăngănuț Marius și colaboratorii săi au fost, alături de C.T.C.E., prezenți si activi la principalele acțiuni ale Laboratorului. În cadrul Laboratorului am organizat 14 ediții ale simpozionului “Informatică și Conducere”, manifestare anuală, cunoscută în întreaga țară. Pentru a ilustra anvergura simpozioanelor voi prezenta două imagini de la ediția din anul 1986. Deschiderea a avut loc în sala Operei Române din Cluj  care s-a dovedit neîncăpătoare.

La primul simpozion participarea a fost relativ modestă, în jur de 120 de participanți, dar interesul pentru această manifestare a crescut rapid de la un an la altul fiindcă era un mijloc de răspândire a cunoştințelor dobândite și a experiențelor realizate în diferite locuri din țară. La ședința de deschidere la care oficiali ai vremii rosteau scurte alocuțiuni urmau câteva expuneri de specialitate prezentate de personalități în domeniu. În continuare, Simpozionul se desfășura pe secțiuni ale căror lucrări se derulau de obicei în săli de cursuri la diverse instituții de învățământ. A existat chiar o secțiune itinerantă, Secțiunea de informatică medicală, coordonată de medicul Virgil Enătescu, care s-a desfășurat o dată la Oradea și altădată la Satu-Mare. Numărul participanților a crescut repede, tineretul fiind îndeosebi interesat în acumularea de cunoștințe, dar și de a face cunoscute rezultatele proprii. Au fost ani în care numărul participanților a trecut de 900. Efectele avântului de atunci se văd astăzi, când România este recunoscută ca una din țările avansate în domeniul informaticii.

(Vasile Peteanu)

(urmeaza a se completa)