Istoria primelor calculatoare din România cu tranzistori, RAM, SO, compilator.

Fondarea analizei numerice şi a informaticii din România

Prin Institutul de Calcul, Clujul apare la loc de frunte în istoria calculatoarelor din România.

Aici au fost construite primele calculatoare cu: relee, cu tranzistori, cu RAM, cu SO (sistem de operare), cu compilator.

Meritul incontestabil îi aparţine savantului Tiberiu Popoviciu, despre care se poate spune că:

„este unul dintre cei mai mari matematicieni români”,
„a pus bazele analizei numerice în România”
este unul dintre pionierii informaticii româneşti (om de ştiinṭă vizionar, sub conducerea sa s-a construit primul calculator românesc cu tranzistori şi cu memorie RAM (DACICC-1, 1963), iar apoi primul calculator din România cu sistem de operare şi compilator (DACICC-200, 1968) – acesta a fost cel mai puternic calculator conceput şi creat de români.

a creat bazele informaticii (soft+hard) din Cluj-Napoca. Pe lângă formarea specialiştilor în software şi hardware (de la zero, la locul de muncă), Popoviciu a avut contribuṭii decisive la fondarea învăṭământului informatic: fondarea Secṭiei de Maşini de Calcul (informatică) la Facultatea de Matematică (1962), înfiinṭarea la Cluj-Napoca a primului liceu de informatică (1971, simultan cu cele din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara).

Autor: Emil Cătinaş
Versiune: 13 octombrie, 2022.

© Emil Cătinaş, Institutul de Calcul “Tiberiu Popoviciu”

Articolul de mai jos este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale.
Dacă doriţi un acord pentru republicarea lui (fie în întregime, fie a unor părţi, fie a pozelor), vă rugăm să ne trimiteţi un email pe adresa ecatinas [at] ictp.acad.ro
Pentru referire/citare vă rugăm să folosiţi formatul:
E. Cătinaş, Istoricul Institutului de Calcul:  fondarea analizei numerice din România, contribuţii la fondarea informaticii din România, https://ictp.acad.ro/ro/istoric, accesat la data de [completaţi]

Notă:

  • informaţiile prezentate nu sunt într-o formă finală, ele sunt în curs de elaborare;
  • ordinea (şi importanţa) unor constructori ai calculatoarelor precum şi contribuţiile lor se pot schimba/preciza, pe măsură ce apar elemente noi în procesul de documentare pe acest subiect.

Savantul Tiberiu Popoviciu a fost, după părerea matematicienilor avizaţi, „unul dintre cei mai mari matematicieni români„,[1]  „fără îndoială […] primul mare matematician dat de Transilvania după Janos Bolyai[1]; a fost unul dintre întemeietorii informaticii din România (cu siguranţă, întemeietorul industriei IT din Cluj-Napoca)[2]  şi a fost cel care „a pus bazele Analizei Numerice din ţară[3], colaboratorii săi de la Institut, de la Universitatea Babeş-Bolyai şi de la Universitatea Tehnică  formând Şcoala Clujeană de Analiză Numerică şi Teoria Aproximării, cunoscută peste hotare.

Tiberiu Popoviciu rămâne în matematica noastră [din ţară] printre marile forţe analiste, precum şi matematicianul care a deschis la noi drumul cercetărilor de analiză numerică în stil mare.[3′]

[1] C. Iacob, Academician Profesor Tiberiu Popoviciu (1906-1975). Gaz. Mat., 80 (1975) no. 12, 451-453.

[2] V. Rus, Fondarea informaticii clujene. Cluj-Napoca, Editura Albastră, 1997.

[3] M. Nicolescu, ş.a., Activitatea matematică a profesorului Tiberiu Popoviciu – la a 50-a aniversare a zilei de naştere, Stud. Cerc. Mat. (Cluj), 8 (1957) nos. 1-2, pp. 7-19.

[3′] G. Şt. Andonie, Istoria matematicii în România, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 184.

W. Breckner, Profesor Tiberiu Popoviciu, http://www.cs.ubbcluj.ro/profesor-tiberiu-popoviciu/

S-a născut în 16 februarie 1906 la Arad, unde a urmat şcoala gimnazială şi liceul. În 1923, la 17 ani, începe o fructuoasă colaborare cu revistele pentru elevi (Gazeta MatematicăCurierul Matematic, Revista Matematică din Timişoara şi Jurnal Matematic, ultima fiind o revistă înfiinţată de el la şcoală) unde publică  numeroase note, propuneri şi rezolvări de probleme; colaborarea aceasta va dura dealtfel tot restul vieţii, el publicând în Gazeta Matematică un număr impresionant de articole, probleme şi note, ajungând să figureze pe locul 80 în topul celor mai activi colaboratori. În 1924 câştigă premiul întâi pe ţară la Concursul Gazetei Matematice, iar în 1926 Premiul Capriel, al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, pentru lucrarea Asupra unor polinoame remarcabile. Primeşte o bursă pentru a urma cursurile Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, fiind remarcat de către Gheorghe Ţiţeica.

După absolvire, în 1927, trece examenul de admitere la École Normale Supérieure, fiind trimis aici ca bursier al Statului Român. Se pare că acesta fost locul de întâlnire cu mai mulţi matematicieni români care au devenit apoi faimoşi: acad. Miron Nicolescu (preşedinte al Academiei Române între 1966-1975), acad. Caius Iacob, acad. Gheorghe Călugăreanu, prof. dr. Dumitru V. Ionescu. Obţine licenţa în 1930, după ce urmează în prealabil şi cursuri speciale la Sorbona, rezervate studenţilor selectaţi. Se înscrie la doctorat la faimoasa Université de Paris IV (Sorbonne), sub tutela lui Paul Montel, iar în 1933 susţine doctoratul cu titlul Sur quelques propriétés des fonctions d’une ou de deux variables réelles.

Asupra tezei merită să zăbovim puţin, fiindcă s-a dovedit a fi una de excepţie (ea a fost dealtfel publicată integral în revista Mathematica, una din cele mai prestigioase atunci în ţară). Aici Popoviciu introduce noţiunea de convexitate de ordin superior (rezultatele fiind extinse apoi în cartea publicată în 1944 la editura Hermann, Paris), care azi este intens studiată şi având numeroase aplicaţii.[4],[5],[6],[7] Totodată, extinde formula lui Leibniz pentru produsul a două funcţii la cazul diferenţelor divizate, lucru recunoscut de personalităţi precum C. de Boor[8] M. Floater şi T. Lyche[9] ş.a.

In anul următor, în lucrarea Sur le prolongement des fonctions convexes d’ordre superieur, Bull. Math. Soc. Roumaine des Sci., 36 (1934), pp. 75–108, în care continuă rezultatele din teză, Popoviciu a introdus, studiat şi utilizat întâia oară ceea ce apoi aveau să fie numite funcţiile B-spline pentru noduri arbitrare (el le-a numit funcţii elementare de ordinul n, şi le-a introdus într-un mod diferit de cel din prezent). Vrem să subliniem aici că nu e vorba doar de ideea naivă de a racorda cu destulă netezime funcţii polinomiale pe porţiuni, ci de studiul lor aprofundat, formule de recurenţă (azi poartă numele lui Marsden, care le-a descoperit ulterior, în 1970), formula inserţiei de nod (azi poartă numele lui Boehm, care a descoperit-o ulterior în 1980), proprietăţi în cazul funcţiilor convexe.

Aceste rezultate sunt azi recunoscute de somităţi în domeniu, precum C. de Boor şi A. Pinkus, în articole recent publicate.[10],[11]
Apreciem că rezultatele sale ar fi ajuns mult mai repede cunoscute dacă nu le obţinea în anii dinaintea războiului, şi dacă regimul comunist i-ar fi permis după război să participe la conferinţele organizate în ţările occidentale; premizele colaborării cu marii matematicieni erau prezente, Popoviciu fiind deja membru[12, p. 178] al Société Mathématique de France. Pe de altă parte, funcţiile spline sunt folosite în rezolvarea unor probleme practice, iar calculatoarele electronice nu erau inventate la acea vreme.

[10] C. de Boor, A. Pinkus, The B-spline recurrence relations of Chakalov and of Popoviciu, J. Approx. Theory, 124 (2003), 115-123.

[11] C. de Boor, A comment on Ewald Quak’s „About B-splines”, J. Numer. Anal. Approx. Theory, 45 (2016) no. 1, pp. 84-86.

[12] G. Şt. Andonie, Istoria matematicii în România, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, pp. 176-194.

După susţinerea tezei, Popoviciu vine la Cluj, unde ocupă un an postul de secretar al aşa numitului Seminar de Matematică al Universităţii Regele Ferdinand din Cluj, după aceea devenind asistent, până în 1936. Aici avea să elaboreze prima monografie din România în domeniul analizei numerice şi teoriei aproximării: Despre cea mai bună aproximaţie a funcţiilor continue prin polinoame, publicată în 1937. În această monografie este utilizat întâia oară în lume modulul de continuitate al unei funcţii în evaluarea restului prin  aproximarea cu polinoame, şi cunoscuta inegalitate

|f(x) – pn(x)| ≤  3/2 ω(f,1/√n).

Totodată generalizează polinoamele Bernstein la cazul a două variabile.

Între anii 1936-1940 a fost conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cernăuţi, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti (1940-1942), profesor de teoria funcţiilor la Universitatea din Iaşi (1942-1946), iar în 1946 revine la Cluj, numit profesor de algebră şi teoria numerelor.

In 1937, la doar 31 de ani, devine membru corespondent al Academiei de Științe din România.

În 1941 publică un alt rezultat deosebit de important, însă din nou în ţară, într-un articol cu un titlu puţin relevant (Notes sur les fonctions convexes d’ordre supérieur (IX), Bull. Math. Soc. Roum. Sci., 43 (1941), pp. 85-141.) Este vorba despre introducerea, studiul şi folosirea funcţiilor spline naturale, după cum avea să recunoască însuşi Isaac J. Schoenberg, în lucrarea [13, pp. 169-170], cel care este considerat acum părintele funcţiilor spline. In acele vremuri nu era obişnuit ca oamenii de ştiinţă români să publice în revistele de specialitate din străinătate, lucru care însă avea să-i coste recunoaşterea internaţională a marilor lor realizări (să ne amintim şi de metrica introdusă de D. Pompeiu, cunoscută azi sub numele de metrica Hausdorff).

Schoenberg scrie: “In [1941] Popoviciu uses spline functions directly for the purpose for which they are so eminently suited: the approximation of functions. He introduces spline functions of degree n with arbitrary knots…”

[13] I.J. Schoenberg, On spline interpolation at all integer points of the real axis, Mathematica, 10(33) (1968) no. 1, 151-170.

1946: Popoviciu se stabileste la Cluj
1947: Seminarul de Calcul Numeric şi Teoria Aproximării
1951: Sectia de Matematica

sediul Sectiei: str. Republicii nr. 37

Poza din anii '50

Poza din anii ’50 cu unii din membrii Sectiei.

Mai jos o vom prezenta indicand fiecare persoana din poza.

1956: Primele monografii din România în matematici aplicate

1957: Institutul de Calcul

Viziune: teoria, practica şi tehnica calculului

Numele Institutului nu a fost ales întâmplător. Popoviciu era un savant vizionar şi avea în vedere dezvoltarea tot mai viguroasă a analizei numerice în corpul matematicii clasice. De aici până la modelări şi aplicaţii numerice la probleme concrete nu a fost decât un pas. Primele calculatoare electronice abia fuseseră construite în lume în doar câteva de ţări. Ambiţia lui a fost de la început de a îngloba teoria calculului (numeric), practica (prin contracte cu întreprinderi economice) şi construirea de dispozitive tehnice de calcul (tehnica calculului). Ultima a vizat construirea efectivă a unor calculatoare electronice, de la zero (cu materiale rudimentare şi cu proiect întocmit la Institut). In acest sens, a angajat la Institut ingineri şi fizicieni talentaţi.

După cum a mărturisit recent inginerul Gheorghe Farkas, unul din „veteranii” Institutului (angajat aici din 1958 până în 1968), prin pătrunderea pe un teritoriu necunoscut, Popoviciu şi-a riscat viitorul, lăsându-se pe mâna unor tineri talentaţi, dar fără experienţă deosebită, şi pe care i-a pus să inoveze. Dar a meritat, întrucât a reuşit.

Raportul de activitate din 1957

Prima monografie din Romania despre cuadraturi

1958: primul Simpozion Naţional de Cibernetică din România
1959: calculatorul electromecanic MARICA

1960: Prima conferinţă internaţională, cu participarea unor personalităţi mondiale
1961: Prima monografie din Romania despre sisteme liniare

1963: a doua conferinţă internaţională
1963: primul calculator cu tranzistori și 'memorie RAM' din România

DACICC-1 (1963), test matrice de ferite: 1024 biti grupe de 1 si de 0 pe ecranul osciloscopului.

1965: a treia conferinţă internaţională
1967: a patra conferinţă internaţională

1968: primul calculator cu sistem de operare şi compilator din România

Coperta manualului primului compilator din Romania.

1967-1969: institutul dă naștere la ITC și CTCE

ITC Cluj

În 1967/68 ia fiinţă la Cluj Institutul pentru Tehnică de Calcul (ITC, iniţial cu numele ICPUEC – Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Utilaje Electronice de Calcul), prin transferul aproape în întregime de la Institut a Secţiei de Maşini de Calcul.

Sediul ITC a fost la început în clădirea Institutului de Calcul (aici fiind finalizat calculatorul DACICC-200), apoi pe str. Soporului, iar în final pe str. Republicii.

poza?

Directorul ITC a fost matematicianul Emil Muntean, format la Institut ca informatician.

CTCE Cluj

La 1 februarie 1969 ia fiinţă Centrul Teritorial de Calcul Electronic Cluj – CTCE, prin transferul unor matematicieni de la Institut.

Sediul CTCE a fost pe str. Republicii.

 

Directorul CTCE a fost Vasile Peteanu, format la Institut ca matematician și informatician.

1970: a cincea conferinţă internaţională de la Institut
1968-1972?: primul implantator ionic din Romania

Mai jos sunt marcati pe poza membrii echipei.

196?-1975: proiectare si construire de circuite integrate

1972: a sasea conferinţă internaţională de la Institut
Peste 100 contracte cu agenţi economici

La Institut au venit pentru schimb de experienţă specialişti în calculatoare de la marile Institute Politehnice din ţară (Bucureşti, Timişoara, Iaşi şi Cluj).

„Institutul s-a interesat îndeaproape şi de introducerea în învăţământul mediu a metodelor de programare la maşini [electronice] şi a diverselor ramuri ale informaticii. In vederea acestui scop la Institutul de Calcul funcţionează cercuri speciale cu elevi de la diferite şcoli medii din Cluj.”
1971, T. Popoviciu, Realizari si directii de cercetare la Inst. Calcul din Cluj, pp. 5-6.

Elevii din numeroase şcoli şi licee din Transilvania şi nu numai, au venit în practică la Institut pentru a vedea cum funcţionează un calculator, şi ce probleme poate rezolva.

poza (?)

Tiberiu Popoviciu are şi meritul de a fi promotorul înfiinţării primului liceu de informatică din Transilvania (în același timp cu înfiinţarea celor de la București, Iași și Timișoara) care ulterior îi va purta numele: Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”. Contribuţia lui Popoviciu este consemnată în istoricul acestui liceu; tot aici merită amintită și contribuţia dr. Emil Muntean si dr. Vasile Peteanu.

Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”

1972: infiintare de reviste de specialitate

Revistele Institutului au permis, prin schimburi internaţionale, îmbogăţirea bibliotecii Institutului, obţinându-se astfel cărţi şi periodice de specialitate de primă importanţă. Biblioteca a servit formării şi îmbogăţirii cunoştinţelor a numeroşi specialişti, învăţăcei sau consacraţi.

poza (?)

1975: „All good things come to an end” (toate lucrurile bune au un sfârşit)

poza (?)

Şcoala Clujeană de Analiză Numerică şi Teoria Aproximării

La Institut s-a format ceea ce s-a numit apoi Şcoala Clujeană de Analiză Numerică şi Teoria Aproximării. Este vorba de matematicieni care au învăţat arta elaborării de algoritmi pentru rezolvarea problemelor numerice de matematică.

S-a făcut o ilustrare a acestei Şcoli, prin considerarea arborelui genealogic rezultat prin relaţia „conducător de doctorat – doctor”, precum şi alţi matematicieni angajaţi la Institut sau colaboratori ai lor din Cluj. Au rezultat peste 400 de specialişti.

La Institut s-au pus bazele 'industriei IT din Cluj-Napoca'

Pe de altă parte, la Institutul de Calcul s-au pus în anii ’50-’60 bazele a ceea ce azi e numită „industria IT din Cluj”. la Institut s-au format specialiştii atât pentru crearea software-ului şi hardware-ului (dezvoltate ulterior de aceştia la Institutul pentru Tehnică de Calcul sau la Centrul Teritorial de Calcul Cluj) cât şi pentru partea didactică (generaţii de studenţi fiind educati de aceştia la Universitatea Babeş-Bolyai sau la Universitatea Tehnică).
1975-1990: perioada de supravieţuire cu 6 matematicieni

carti

Si în această perioadă matematicienii au publicat cărţi şi articole.

Carte premiată cu premiul Academiei Române.

Carte premiată cu premiul Academiei Române.

1990: Institutul revine la Academia Română
1997: Institutul se conecteaza la internet prin modem
2001: se înfiinţează pagina web a revistei Rev. Anal. Numér. Théor. Approx.

2003 recunoasterea meritelor
2003: a doua lovitura
2004: Institutul are site propriu

2004: protocol de colaborare cu Forschungszentrum Jülich
2006-2008: grant in valoare de 500.000$
2008: conferinta semicentenarului Institutului
2015: management electronic al revistei

2015: site modern

poza

2017: întâlnirea cu foştii angajaţi

. . .

© Emil Cătinaş, Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu”

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă doriţi un acord pentru republicarea lui (fie în întregime, fie a unor părţi), vă rugăm să ne trimiteţi un email pe adresa ecatinas [at] ictp.acad.ro